• Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

    Join 9 other followers

MANTUIRE

Nici un om nu este asa de bun ca sa se poata mantui singur
sau asa de rau ca sa nu-l poata mantui Dumnezeu.

Natura ne-a format, pacatul ne-a deformat, scoala ne-a informat; societatea ne-a reformat, dar numai Christos ne-a transformat: “Cine este in Christos este o faptura noua!”

Unii si-au programat sa se pocaiasca in ceasul al unsprezecelea, dar mor … la 10:30.

S-ar putea sa-L cautam pe Dumnezeu cu capul, dar de gasit, Il gasim cu inima.

Un pastor al unei Biserici a intrebat-o pe o tanara care dorea sa fie primita ca membra a Bisericii daca s-a petrecut o schimbare in inima ei. Ea a raspuns: “Da”! “Ai fost o pacatoasa inainte?” a intrebat-o pastorul. “Da”, a raspuns tanara. “Acum esti pacatoasa?” Tanara a raspuns din nou: “Da”! “Atunci, care este diferenta”? a insistat pastorul. Dupa o sovaire de o clipa, tanara a raspuns: “Inainte de a veni la Christos fugeam dupa pacat, acum fug de pacat”.

A spune: “Nu sunt destul de bun ca sa vin la Christos” este ca si cum ai spune:
“Nu sunt destul de sanatos ca sa ma duc la spital.”

Cine este nascut din Dumnezeu trebuie sa semene din zi in zi mai mult cu … Tatal!

MANIE

Mania este un acid care deterioreaza mult mai mult vasul in care este tinut
decat substantele peste care este turnat.

Cu cat un om stie mai putin, cu atat este mai usor de convins ca stie totul.

Cel care nu se manie pe rau, n-are nici un fel de entuziasm pentru bine.

Oricine a reusit sa te enerveze, a reusit sa te biruiasca.

Mania, ca si focul, pana la urma se stinge; dar ce facem cu cenusa? …

Cu fiecare minut in care te enervezi pierzi 60 de secunde de fericire.

Mania este o piatra aruncata intr-un cuib de viespi.

Cei mai nervosi oameni pe care i-am intalnit
au fost aceia care stiau ca nu au dreptate.

Mania este un vant care stinge flacara ratiunii.

In definitia apostolului Iacov: “Mania este o revarsare de rautate” (Iac. 1:19-21). Problema nu este de comportament, ci de continut. Ce ai in tine se revarsa in afara .

Data viitoare cand simti ca te enervezi, intreaba-te: “Merita acest lucru sa-mi obosesc nervii din cauza lui si sa-mi stric sanatatea? Merita sa-i jignesc pe ceilalti si sa ma port acum ca un caraghios? S-ar putea sa pierd un prieten sau sa ranesc pe cineva pe care-l iubesc?” Tine mereu in minte ce zicea Seneca: “Cea mai buna cura pentru vindecarea starilor de nervi este amanarea.”

Mania este o anomalie in care limba lucreaza mai repede decat mintea.

Mania este o nebunie de moment. (Horatiu)

MANGAIERE

Dumnezeu nu ne mangaie ca sa ne faca sa ne simtim confortabil, ci pentru a ne invata sa fim mangaietori pentru altii. Farurile de navigatie sunt instalate de obicei in urma insistentelor celor care erau cat pe ce sa se inece. Acolo unde nimeni nu sufere, nimanui nu-i pasa.

Inainte de a putea sterge lacrimile altuia trebuie sa inveti sa plangi tu insuti.

MANDRIE

Mandria este asa de vicleana ca daca nu veghem ajungem sa fim mandri de smerenia noastra! Asa s-a intamplat cu invatatoarea de scoala Duminicala, care, la terminarea lectiei despre vamesul smerit si fariseul mandru, i-a indemnat pe copii: “Haideti acum sa-i multumim Domnului ca noi nu suntem asa de mandri ca fariseul din Biblie.” (!)

Cine are o parere prea buna despre sine nu este un bun judecator al naturii umane.

Un om plin de sine este intotdeauna gol in ochii celorlalti.

Mandria enerveaza pentru ca este monotona:
ea povesteste intotdeauna orice istorie si orice isprava la persoana a-I-a.

Multi curcani nu s-ar mai infoia asa de tare in fata gospodarului
daca ar putea vedea putin in viitorul care-i asteapta.

Cel ce se iubeste prea mult pe sine insusi, n-are prea multi rivali.

Un om mandru este asemanator cocosului care isi inchipuie ca, in fiecare dimineata,
soarele se trezeste devreme si rasare doar ca sa-l auda pe el cum canta.

Nimeni nu este mai gol ca cel plin de el insusi.

Daca ar fi sa enumeri zece oameni inteligenti din orasul tau, care ar fi ceilalti noua?

Cu cat ai mai multe, cu atata ii esti mai dator lui Dumnezeu, asa ca nu vad
de ce te-ai putea mandri cand traiesti ca un datornic!

Ii poti identifica pe cei mandrii dupa ceata care li se lasa in priviri
de indata ce conversatia nu mai este despre ei insisi.

Mandria este o boala ciudata, ea face greata celor din jur, nu celui ce o are!

Um om care are o parere prea buna despre el insusi este ca si cel ce calatoreste cu balonul. Toti oamenii ii par mai mici decat sunt ei in realitate, dar, in acelasi timp, toti il vad pe el mai mic decat se crede el.

Daca vrei sa vezi cat esti de important, baga-ti degetul in apa,
iar cand il scoti, uita-te sa vezi cat de mare este gaura in urma lui.

Trebuie sa-ti fie mila de cel arogant, el nu are prieteni adevarati! Cand ii merge bine, nu cunoaste pe nimeni; cand ii merge rau, nu-l cunoaste nimeni.

Exista o categorie de oameni care nu pot trece niciodata cu vederea o facere de bine
-atunci cand ei au facut-o!

Sfinţii de frontieră

Posted: 11 May 2012 01:09 AM PDT
Frontiera e fâşia aceea îngustă ce separă două teritorii. E demarcaţia dincolo de care n-avem voie, nici în ruptul capului. Înainte de ea, suntem garantat protejaţi. Un singur pas dincolo de linie, şi-am devenit infractori! E tuşa dincolo de care, legile pe care le avem, nu ne mai ajută. Ieşim out!

Nu pot înţelege de ce, dar unora dintre „sfinţii noştrii” tare le place viaţa de frontieră. Pe buza prăpastiei. E adrenalină şi nu plictis. Au marcajul vieţii clar stabilit, dar nu se simt confortabil în el. Nu mai încap în limite. Deşi sunt mici. Ei. Au liniaritatea vieţii în faţă, şi totuşi preferă sinuozitatea. Curbe. Viraje periculoase. Derapaje. Ieşiri în decor. Au pancarda „pe aici nu se trece” sub nas, şi totuşi intră şi ies întruna din frontiera sfinţeniei.

„Cât am voie să scurtez fusta frate?”, „baticul trebuie să fie cu colţ, sau simplu ecuator?”, „e voie cu capul descoperit la dvs în biserică?” „am voie cu ojă? (e incoloră, şi… am unghiile foaaaaarte subţiri)?”, „pot purta colanţi, dar creastă dată cu gel, pantolanii tăiaţi de noi?”, „e voie cu tobe la voi?”, „dar cu televizoare?”, „pot să mă uit? (doar la Discovery, măcar)”, „e admis divorţul?”, „pot să sărut o fată!?”… Sunt ghiulele cu care pastorii, bisericile sunt asediaţi zi lumină. Din interior.

„Până unde”? Cei ce pun astfel de întrebări, ştiu ei bine până unde. Totuşi vreau să le spun şi „până când?”. Până când veţi întâlni un… măgar! Cum de unde ştiu asta? Uitaţi-vă la Dina, „fata pe care o născuse lui Iacov Lea” (Gen. 34:1). A trecut frontiera în Sihem, şi-acolo a dat nas în nas cu fiul lui Hamor. Hamor înseamnă… măgar! Odată face-off cu nepoliticosul, a fost violată în primul tufiş!

Pe frontiera sfinţilor, tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Odată trecuţi dincolo nu mai avem poftă de adunare, de rugăciune (nici seara, nici dimineaţa, nici la masă!), de Biblie, de post, de biserică. Nu ne mai plac psalmii, Ioan 3:16, lauda şi închinarea, facerea de bine, umilinţa, predicarea lui Hristos. Prin urmare, ne vom comporta ca doi frăţiori de-ai noşt’, care miercuri la prânz m-au tăbărât în piaţa centrală a Câmpinei să mă întrebe: „Da’ unde scrie frate în Biblie că n-ai voie să bei deloc?… Păi, ce-i spune Pavel lu’ Timotei?… Şi-apoi, zice Cuvântul: „nu vă îmbătaţi cu vin”, nu să nu bei deloc?”. Le-am spus că nu propovăduiesc absurdul, nici ce trece dincolo de Scriptură. Dar şi că ştiu de ce unii mă bombardează cu astfel de întrebări: pentru că vor să bea! Iar cei ce mă-ntreabă dacă e admis divorţul, probabil caută o scuză. Cei ce mă întreabă de sărutat fete, asta urmăresc!

O singură dată a trecut Dina peste frontieră. Şi, a simţit pe pielea ei că „dincolo” nu sunt căsătorii fericite. Apoi şi-a pierdut definitiv onoarea (fecioria piedută nu se mai poate recăpăta), fraţii ei au devenit criminali, iubitul ei şi cca 1000 de sihemiţi au fost înecaţi în sânge (ştirea asta – cu 1000 de sihemiţi, o ştim de la Iosefus Flavius), fraţii ei au devenit criminali, familia ei a trebuit să fugă de la locul incidentului. Şi toate astea, pentru o singură nopate la pizza.

Sfinţii de frontieră mai au o singură şansă: înapoi la Betel, la biserică, la Hristos! Dar, „înainte de-a veni la altar, îi spune Dumnezeu lui Iacov, îngroapă-ţi idolii! Apoi nu te vei mai numi Iacov (Şiret), ci Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu)”.

Trăiţi-vă viaţa! Dar, nu oricum!
Publicat de Nicolae GEANTĂ la nicolaegeanta.blogspot.com

MARTURISIRE

Adesea, ne marturisim greselile mici, doar ca sa ni le ascundem pe cele mari.

MARINIMIE

Sapte lucruri pe care nu le vei regreta niciodata:
Sa arati bunatate unei persoane in varsta.
Sa distrugi o scrisoare scrisa la nervi.
Sa-ti ceri scuze, salvand o prietenie.
Sa opresti o cearta pe cale sa distruga reputatia cuiva.
Sa-l ajuti pe un adolescent sa se gaseasca pe el insusi.
Sa-ti faci timp ca sa faci ceva frumos pentru mama ta.
Sa accepti parerea lui Dumnezeu despre orice lucru.

MARETIE

Maretia nu este niciodata a oamenilor, ci doar imprumutata,
ca lumina soarelui intr-un bob de roua. Numai Dumnezeu este maret.

Ideile mari au fost intotdeauna simple.
La fel sunt si oamenii cu adevarat “mari.”

Oamenii mari nu se simt niciodata mari.
Oamenii mici nu se simt niciodata mici. – Proverb chinezesc

Popularitatea este masura in care placem oamenilor,
maretia este masura in care Ii placem lui Dumnezeu.

Adevarata maretie cauta intotdeauna sa lucreze in taina
si sa treaca neobservata.

MAXIME

Imagine

Maximele sunt pastile de bun simt condensat 
folosite la tratarea bolilor de caracter.

Colorile palesc, temple ajung in ruina, imperiile se prabusesc, 
dar cuvintele inteleptilor dainuiesc peste secole.

Ca si banii cu doua fete, ca si concluzia necesara din doua aspecte contrare, maximele vin deobicei in perechi. Lucrul este evident mai ales atunci cand citesti “Proverbele” Bibliei.

MATURITATE

A fi matur inseamna a fi in stare sa-ti faci datoria fie ca esti supravegheat sau nu; inseamna sa fi in stare sa termini ceea ce ai inceput, sa poti purta bani in buzunar fara sa simti imediat nevoia sa-i cheltuiesti si mai inseamna sa poti suporta o nedreptate fara sa incerci sa-ti faci singur dreptate.
“Lin curge apa cand e vadu-adanc!”
-Shakespeare
Maturitatea incepe atunci cand fostii tai colegi de clasa sunt atat de carunti,
ridati si cheli, ca nu te mai recunosc …
La doua zeci de ani domneste sentimentul,
la trei zeci de ani vointa, iar la patruzeci, judecata.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.