Kevin Sorbo, actorul care nu se teme să-și strige credința: Hollywood-ul te desființează dacă îndrăznești să spui că ești creștin. Creștinii sunt demonizați, deși nu ei decapitează copii și aruncă în aer biserici și autobuze pline cu oameni!

Ciprian Barsan

Mulți au crescut urmărindu-i pe micul ecran aventurile de erou mitologic, însă puțini știu că acum încearcă să deschidă ochii celor care se tem să vorbească despre valorile creștinismului. Și tocmai pentru că a devenit un apărător al creștinilor, actorul american Kevin Sorbo, cunoscut din serialul de succes „Hercule” a devenit un fel de „ciudat” al Hollywood-ului.

Declarația care i-a atras un val de comentarii acide a fost cea în care a vorbit despre ipocrizia Hollywood-ului , a unei lumi în care, dacă îndrăznești să îți spui in gura mare credința ajungi pe lista neagră a boșilor din Cetatea Filmului. „Da, sigur, cred că dacă spui la Hollywood că ești conservator și creștin, vei fi atacat. Pentru mine este foarte ciudat că presa de acolo protejează ceea cei ei protejează sau ignoră lucuri pe care ei le ignoră, dar, în schimb, aleargă după povești precum încălzirea globală. Ca și cum…

View original post 308 more words

Advertisements

Autobuzele din Marea Britanie vor avea inscripţionate versete din Biblie în perioada sărbătorilor de Paşti

quote-jesus-london-bus-campaign

Autobuzele din Marea Britanie vor fi inscripţionate cu versete din Biblie în perioada sărbătorilor pascale, ca parte a unei campanii intitulată “citează-L pe Isus”. Londra va citi pasaje din Scriptură care proclamă învierea Domnului Isus şi viaţa veşnică.

Howard Conder, fondator al canalului de televiziune Revelation TV, este în fruntea acestei campanii. Versete biblice cum ar fi “Oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată,” “În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe,” şi “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa,” vor apărea pe 75 dintre celebrele autobuze supraetajate londoneze. Potrivit Chritian Today, campania va fi lansată pe 10 Aprilie şi va dura două săptămâni.

Conder explică de ce campania este atât de importantă: “După atacul de pe podul Westminster a devenit clar că lipsa speranţei este o adevărată problemă a acestei generaţii. Noi credem că Biblia are multe de spus despre speranţă, iar viziunea noastră pentru această campanie este să atingem inimile şi minţile oamenilor şi să schimbăm percepţia acestei generaţii, să le oferim speranţă şi credinţă pentru un viitor mai bun. Biblia este o carte a speranţei, iar această generaţie are numai de pierdut pentru că ştie atât de puţin despre ce spune Dumnezeu în ea.”

Conder şi-a manifestat speranţa că această campanie va atrage oamenii către Scripturi şi către Isus în mijlocul unei lumi din ce în ce mai plină de haos, violență şi lipsă de speranţă.

Pentru Știri Creștine, Ionuț Poteras

 

Sursa: https://www.stiricrestine.ro/2017/04/06/autobuzele-din-marea-britanie-vor-avea-inscriptionate-versete-din-biblie-pe-perioada-sarbatorilor-pastelui/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+StiriCrestine+%28STIRI+CRESTINE%29

 

Intrarea Domnului Isus în Ierusalim

Dumnezeu e în control

Referințe

Un gând frumos, un gând sublim
În Sfânta Carte era scris
Că va intra-n Ierusalim
Isus,  Cel de veacuri promis.

Și-un lucru și mai minunat
Ce prevedea  planul divin
Era că blândul Împarat
Va fi călare pe-un asin.

Avea sa fie bucurie
Iar, Mesia ca Împarat
Cu strigăte de veselie
Urma să fie-ntâmpinat.

Așa fusese profețit
De proorocul Zaharia
Și tot ce-a spus, s-a împlinit
Căci  Domnul e pe veci tăria.

În prima zi din săptămână
Isus a intrat in cetate
Cu ramuri de finic in mânå
A fost intampinat de gloate.

Era călare pe-un asin,
(Pe-un măgaruș împrumutat)
Plin de iubire si blajin
Venea acum ca Împarat.

Norodul striga osanale:
“Isus să fie onorat”
Și așternea haine pe cale
Să treacă Cel glorificat.

Alți oameni presărau pe drum
Buchete frumoase de flori.
În aer un suav parfum
Se înălța incet spre nori.

“Osana! Fie binecuvântat
Fiul lui David, pe vecie!
Trăiasca-l nostru Împărat!”
Striga norodul cu târie.

Cetatea întreagă e-n mișcare
Nu e o zi ca orișicare,
Căci oameni, de la mic la mare
Salută-a Regelui intrare.

Doar cațiva sunt deranjați
De atmosfera nou creată.
Sunt cărturari și ‘ nalți prelați
Care se mânie de-ndată.

Acești oameni sunt plini de ură,
De pizmă ochii le sclipesc.
Le tremură-ntreaga făptură
Când copiii pe Hrist slăvesc.

De-aceea fac planuri murdare
Ce satisfac a lor plăcere.
Doresc pe Isus Să-l omoare
Ca să-L aducă la tăcere.

Prin viclenie și minciună
Și prin comportament nedemn
Chiar la sfârșit de săptămână
Îl răstignesc  pe Hrist pe lemn.

Hristos e mort , și e păzit
Cu grijă  de soldați romani.
Planul cel rău a izbutit
Și-s bucuroși ai Săi dușmani.

Se pare că Stăpänul viețiii
De către Moarte a fost înfrânt.
Însă în zorii diimineții
Hristos a ieșit din mormânt.

Hristos e viu, a inviat!
Dovada e mormäntul gol.
Și-acest cuvânt adevărat
Făcu pământului ocol.

Vestea-învierii a străbătut
Orice cătun și orice sat.
Iar astăzi în orice ținut
Se-aude: Hristos a înviat!

Ghiță Mănăilă

View original post

Mergea un bătrânel spre adunare…

Ciprian Barsan


Mergea un bătrânel spre adunare.
Trecea încet prin văile aurii

Și el citea cu-n fel de-nfiorare

Scriptura sfântă, cartea din vecii.

Și cum mergea și se oprea deodată

Tot răscolind prin psalmi și prin profeți

Un om bogat cu firea-ndestulată

Îl înfruntă râzând cu ochi șireți.
Bătrâne, văd că ești un om cu carte,

Ești plin de-nvățătură până-n dinți,

Și, tot citind, gândești că după moarte

Te-or așeza ispravnic pentru sfinți.

Măi omule, zadarnică ți-e truda,

Cum, tu în rai, tu rob din neam în neam?

Nu intră, bre, în slavă, caracuda,

Ci, cei bogați, un Iov, un Avraam.
Tu, dacă mori, te-or duce pe trei scânduri,

Fără slujire, fără lumânări,

Eu pun alai de preoți, rânduri, rânduri,

Cu rugăciuni spre sfintele-ndurări.

Ce poți tu da pentru pomeni, răspunde?

Și pentru parastasul tău cât dai?

Eu dau oricât, că, uite, am de unde,

Și-atuncea, tu sau eu ajung în rai?

View original post 208 more words

Din cuvintele lui Ion Plugarul

FB-prayerhonor

Învăţături de bun simţ de Charles Haddon Spurgeon

OAMENI FOARTE NEŞTIUTORI

O mulţime de oameni nu sunt în stare să spună ce va să zică “a” mare sau “a” mic, însă nu sunt din pricina aceasta cei mai neştiutori din lume. Ei pot, de pildă, să facă deosebire între capul vacii şi coada ei, lucru pe care un domn candidat la deputăţie nu-l ştia. Ei ştiu că dovleacul nu creşte pe copaci şi fac deosebire între sfecla roşie şi sfecla furajeră, între iepurele de casă şi cel sălbatic, dar sunt şi oameni subţiri, care nu cunosc nici atâta. Unii oameni nu ştiu să citească, dar ştiu să are, să cosească şi să secere şi ştiu să crească şapte copii cu zece lei pe săptămână fără să facă datorii, în timp ce mulţi alţii sunt prea proşti ca să facă şi ei la fel. Să nu ştii carte este un lucru destul de greu, dar să nu ştii să munceşti zdravăn este şi mai rău. Înţelepciunea nu vorbeşte totdeauna franţuzeşte. Râdeţi de sarică

– şi ea este în adevăr o haină cum nu se poate mai urâtă, – însă unii din cei ce o poartă nu sunt nici pe jumătate atât de proşti pe cât i-ai crede. Dacă n-ar mânca pâine decât neştiutorii care poartă opinci, pâinea ar fi cu mult mai ieftină. Înţelepciunea la un om sărac este ca un diamant prins în plumb: numai cunoscătorii îi descoperă preţul.

Înţelepciunea umblă adesea cu haine cârpite şi de aceea nu o admiră oamenii, însă pentru mine unul, omul face mai mult decât haina: ce coajă are nuca, mi-e tot una, miezul ei este ce este. N-ai nevoie să te duci la sate ca să găseşti oameni neştiutori, sunt berechet şi la oraşe.

Aş dori ca fiecare să ştie să citească, să scrie şi să socotească şi de fapt, nu cred că un om poate să ştie prea multe lucruri. Să nu uităm însă că a avea multe cunoştinţe nu înseamnă a avea o bună creştere şi sunt milioane de oameni care ştiu să scrie şi să citească şi totuşi sunt tot atât de neştiutori ca şi viţelul vecinului, care nu cunoaşte nici pe mama lui. Dacă te gândeşti mai adânc, acesta este un lucru care-ţi sare numaidecât în ochi ca şi nasul din mutra cuiva. A şti să scrii şi să citeşti înseamnă a avea unelte de muncă, dar dacă nu te foloseşti de ele şi nici de ochii şi de urechile tale, n-ai nici un folos de ele. Fiecare om ar trebui să cunoască bine lucrul care-l priveşte de aproape şi prin care poate să ajungă cât mai folositor. Daca o pisică ştie să prindă şoareci şi o găină să facă ouă, cu aceasta ele cunosc tot ce este mai potrivit pentru ceea ce au şi fost făcute. De puţin folos este calului să ştie să zboare, nu e deajuns să poată să meargă bine în trap? Un om de la ţară ar trebui să înveţe tot ce stă în legătură cu munca câmpului, potcovarul să studieze copita calului, lăptăreasa să fie pricepută în smântânirea laptelui şi facerea untului şi nevasta plugarului să fie învăţată în ştiinţa gătitului, a coacerii pâinii, a spălatului şi cârpitului rufelor. De aceea şi Ion Plugarul îndrăzneşte să spună că acei bărbaţi şi acele femei, care n-au învăţat ce trebuie să ştie din îndatoririle lor, sunt foarte neştiutori, chiar dacă ar şti să spună cum se zice pe greceşte crocodil, sau chiar dacă ar putea să scrie o poezie despre un cărăbuş. Ce des se adevereşte vorba: Ion s-a dus la învăţătură ca să ajung-o secătură! Dacă un om cade într-un râu, este mai de folos pentru el să ştie să înoate decât să cunoască toată ştiinţa matematicilor, şi totuşi, cât de puţini tineri învaţă să înoate! Fetele învaţă dansul şi limba franceză, pe când cusutul şi cunoaşterea limbii lor le-ar fi de o sută de ori mai de folos. În aceste vremuri grele, când trebuie să-ţi câştigi pâinea, o meserie bună şi o sănătoasă deprindere de a cheltui cu economie ar fi mai de folos, decât toţi clasicii la un loc. Dar cine mai vorbeşte astăzi de un învăţământ practic în şcolile noastre? Învăţătorii noştri s-ar îmbolnăvi de nervi, dacă li s-ar cere să înveţe pe copiii unor oameni săraci să sape cartofi, sau să sădească varză. Şi totuşi cât bine n-ar ieşi dintr-asta! Dacă-i vorba să creşti un copoi sau un prepelicar, îl dresezi în vederea acestui scop, de ce nu s-ar face acelaşi lucru şi cu omul? Iată care ar trebui să fie lozincă: Fiecare să fie crescut potrivit cu meseria lui şi în meseria lui să fie maestru. Este foarte frumos ca Stan şi Bran să cunoască geografia, dar nu uitaţi să-i învăţaţi să-şi lustruiască ghetele şi să-şi poată coase un nasture la pantaloni. Cât despre Ana şi Maria, din partea mea, să cânte la pian şi din gură cât or pofti, dar mai întâi să ştie să cârpească un ciorap şi să facă o cămaşă. Când vor îndrepta legea învăţământului, să nădăjduim că vor pune acolo şi un articol ca să fie învăţaţi copiii cum să-şi împlinească simplele şi sănătoasele lor datorii casnice, cerute de bunul simţ, nu numai cititul, scrisul şi socotitul.

Dar, dacă trebuie să înveţe copiii lucrurile cerute de bunul simţ, de unde am lua învăţătorii? Foarte puţini oameni au bunul simţ într-o măsură mai mare, iar aceia care îl au nu cred că s-ar apuca să deschidă vreodată o şcoală. O mulţime de fete nu învaţă nimic alta decât fleacuri, pe care le numesc educaţie aleasă. Iată, de pildă, pe sărmanul Boierescu, om cu şase fete şi cu o leafă de două mii de lei pe lună. Niciuna din fetele lui nu este de vreun ajutor în casă, fiindcă mamei lor i-ar veni rău să vadă pe domnişoara Fifi cu mâinile crăpate de spălatul rufelor lor, sau pe domnişoara Dorina înţepându-şi puţin mâinile, dacă s-ar apuca să culeagă câteva agrişe pentru dulceaţă. Ar râde şi curcile de ele când le-ar auzi vorbind de mode şi de maniere elegante, deşi, ca zestre, n-au nici jumătate din cât au fetele precupeţului de jos, care-şi câştigă singure pâinea şi pun deoparte cât pot pentru timpul când vreun tânăr le va cere în căsătorie. Crede-mă: cine va lua de soţie pe vreuna din aceste domnişoare atât de mofturoase ar fi tot atât de păcălit ca şi când ar fi luat o păpuşă de ceară. Mi-aş aprinde paie în cap, dacă Madam Boierescu m-ar auzi spunând aceste vorbe şi totuşi eu spun apăsat că ea şi fetele ei sunt nişte neştiutoare, foarte neştiutoare, fiindcă nu ştiu nici măcar ce le-ar fi de neapărată trebuinţă.

În ziua de astăzi, orice cârpaci se crede meşter, orice măgar se crede destul de bun ca să fie unul din caii regelui. Orice opaiţ se crede soare. Dar când un om îmbrăcat cu hainele lui cele mai bune şi cu un guler ca de hârtie, cu monoclu la ochi, cu lanţ la brâu, cu baston în mână şi cu un cap sec, îşi închipuie că ceilalţi oameni nu văd din mofturile şi lăudăroşiile lui cât de lipsit de pricepere este, trebuie să fie un neştiutor, foarte neştiutor, fiindcă nu se cunoaşte pe sine însuşi. Neghiobii îmbrăcaţi după ultima modă se cred grozavi, dar nimeni nu mai crede ca ei.

Maeştrii de ceremonii şi croitorii pot să împopoţoneze pe un prost, dar nu pot să facă dintr-o secătură om. Vopseşte o piatră de moară cât vrei: din ea nu vei scoate un caşcaval.

În părţile noastre, sunt o mulţime de poeţi sau cel puţin o mulţime de inşi foarte neştiutori care se cred poeţi. Şi unii din ei vin de mă pisează din cale afară pe motiv că am scris şi eu o carte şi de aceea să ascult la bazaconiile lor. O prostie este însă o prostie, fie că este în versuri, fie că nu este, tocmai ca o monedă falsă, care nu-i bună de nimic, fie că ar suna, fie că ar zăcea liniştită. Ascultă Ioane, îmi zise unul din ei, ţi-aş citi câteva versuri, de ale mele.

Foarte mulţumesc, i-am răspuns, astăzi nu mă simt într-o dispoziţie tocmai poetică. Bineînţeles că pentru aşa ceva nici mâine nu voi fi mai dispus ca astăzi. Ce drept are acest om să arunce gunoiul lui la uşa mea? N-am eu destul? N-am de gând să las să-mi răsune în urechi hodorogitul unui butoi gol sau nişte versuri cizmăreşti. Însă unii pun în versuri lucruri mai însemnate fără să se creadă poeţi. Într-o zi, unul zise: E păcat să furi un ac, dar altul îi răspunse: Şi mai rău să furi spanac. Iată o poezie pe înţelesul tău, zise groparul când scrise trei rânduri pentru mormântul unui sărac:

Aici zac eu

Lovit de-un glonte

În ochiul meu.

Negustorii care depun economiile lor la vreo societate şi se aşteaptă să le vadă iarăşi, sau dau cu împrumut cu nişte dobânzi scandaloase şi nădăjduiesc să facă dintr-asta avere, trebuie să fie nişte neştiutori. Asta ar fi tot aşa, ca şi cum ai atârna o oală de lemn deasupra focului ca să-ţi fierbi borş în ea sau ai semăna fasole într-un râu cu gând că ai să culegi recoltă frumoasă.

Oamenii care se încred în avocaţi şi în cămătari (fie evrei sau Neamuri) şi împrumută bani ca să-i speculeze şi-şi închipuie că sunt foarte norocoşi, nu sunt decât nişte neştiutori. Chiar gâscanul de pe câmp nu s-ar lăsa momit aşa de prosteşte, fiindcă şi el ar simţi că cineva încearcă să-i smulgă penele şi nu s-ar lăuda cu această operaţie.

Cine-şi dă banii pe băutură măgulit de temenelile cârciumarului şi de vorba cu care-l întâmpină: Ce mai faci,

voinicule? este un mare gogoman. Cântecul cârciumarului este: Ai bani? Poftim, ia loc! N-ai? Caută-ţi de drum! Vulpea se uită cu jind la caşcaval şi, dacă n-ar fi vorba de caşcaval, nici nu s-ar uita la corbul de pe cracă. Nu pui slănină în cursă, ca să hrăneşti şoareci, ci ca să-i prinzi. N-aprinzi focul de dragul scrumbiei, ci ca s-o frigi.

Oamenii nu deschid cârciumi pentru binele muncitorilor şi, dacă acesta le-ar fi gândul, ţinta nu şi-ar mai atinge-o. Cum pot oamenii să ciocnească paharele pentru norocul casei? Dacă cheltuiesc bani pentru propăşirea unei case,, apoi aceea să fie casa mea, nu a cârciumarului. Rea este fântâna în care trebuie să torni apă şi cârciuma este un prieten rău, care-ţi ia tot şi nu-ţi lasă decât drojdii şi dureri de cap. Cine numeşte prieteni pe aceia care-l îmbie să şadă ceasuri întregi la băutură, este un neştiutor, foarte neştiutor. “Leul”, “Lupul”, “Ursul Alb”, “Vulturul” şi cum le-o mai zice, sunt toate animale de pradă şi trebuie să fie cineva nebun, ca să-şi pună singur capul între fălcile şi ghiarele lor.

Cine crede că un partid sau altul ne vor uşura birurile trebuie să se fi născut în zodia proştilor şi cine-şi închipuie că Consiliul parohial sau adunarea enoriaşilor vor fi vreodată dezbărate de orice matrapazlâc trebuie să fi fost crescut într-o şcoală ajutătoare. Cine se încrede în făgăduinţele făcute la alegeri are urechi lungi şi poate să încerce gustul mărăcinilor. Domnul “O fi” a dat raită printre lucrători cerându-le voturile şi s-a lăudat că va face fel de fel de lucruri bune pentru ei. Da, la Sfântul Aşteaptă! Cei ce aşteaptă ca “prietenii muncitorilor” să facă ceva pentru ei, sunt neştiutori, foarte neştiutori. Din clipa în care-şi ocupă locurile ca aleşi ai naţiunii, nu vor apăra pricinile lor, afară doar de cazul când ar fi în joc vreun interes de-al lor (al celor aleşi).

A împrumuta o umbrelă şi a aştepta să ţi-o aducă înapoi, a face cuiva un serviciu şi a te aştepta ca la nevoie şi acela să-ţi facă unul, a trage nădejde că vor tăcea din gură unele femei rele de gură, a căuta să fii pe placul tuturor, a crede că gurile rele vor vorbi bine de cineva sau a socoti că vei afla, din ce spune lumea, adevărul despre o întâmplare, sunt dovezi de o mare neştiinţă. Cei ce cunosc lumea mai de aproape, tocmai aceia se încred mai puţin în ea, dar n-au minte cei ce se încred în ea cât de puţin, căci ai putea tot aşa de bine să te încrezi în copita unui cal sau în colţii unui câine. Încrederea în alţii a dus pe mulţi la pierzare. Cine-şi lasă afacerile pe mâna unui logofăt sau a slugilor şi aşteaptă că vor fi bine îngrijite, trebuie să fie neştiutor, foarte neştiutor. Şoarecele ştie când pisica nu-i acasă, iar servitorii ştiu când stăpânul nu-i acasă. Lucrătorul când nu mai este supravegheat, se lasă pe tânjală: cel puţin în nouă cazuri din zece, aşa se întâmplă. Mă duc eu însumi şi Am eu grijă sunt doi buni servitori la moşie.

Cine stă în pat pe pernă moale cu gândul că treaba merge de la sine, este un neştiutor, foarte neştiutor.

Cei ce se dedau la băutură şi trăiesc în desfrâu şi apoi se miră că obrazul le este atâta de buhav şi punga atât de goală, ar înceta să se mai mire, dacă ar avea un dram de minte. Cine se duce la cârciumă, ca să afle fericirea, este ca unul care s-ar sui într-un pom, ca să prindă peşte. Toată mintea lor ar încăpea într-o găoace de ou, altminteri n-ar fi atât de proşti încât să creadă că pot găsi sprijin şi mângâiere unde acestea există tot atât de puţin ca o vacă într-un cuib de cioară. Din nefericire însă, acest soi de nătăfleţi se găsesc pe toate cărările şi sunt mai mulţi decât şoarecii într-un stog de grâu. Tare i-aş mai trimite în ţara lui Cremene, unde ar căpăta câte un pol pe zi numai ca să doarmă. Dacă cineva ar fi în stare să arate leneşilor urmările vieţii lor rele, poate că s-ar schimba, dar nu sunt sigur de asta, fiindcă ei, deşi le văd, continuă totuşi să facă la fel, ca şi fluturele de noapte, care-şi pârleşte aripile la flacără şi tot se mai aruncă în lumânare. Fără îndoială că haimanalele care stau cu mâinile-n sân şi cu nasul în băutură şi trag nădejde să propăşească, sunt nişte neştiutori, foarte neştiutori.

Când văd o tânără tunsă şi vopsită pe faţă, acoperită cu voaluri şi mătăsuri, întorcându-şi capul la dreapta şi la stânga, ca şi cum fiecare ar trebui s-o admire, sunt încredinţat că este o neştiutoare, foarte neştiutoare. Oamenii cu judecată nu se căsătoresc cu garderobele sau cu cutiile cu pălării; ei au nevoie de o nevastă cu scaun la cap şi acest soi de femei se îmbracă cu bun simţ, nu bătător la ochi. Socotesc iarăşi că aceia care îşi bat joc de lucrurile lui Dumnezeu şi se consideră prea deştepţi ca să mai creadă în Biblie sunt nişte capete seci. De obicei, ei se folosesc de vorbe mari şi fac pe grozavii. Dacă-şi închipuie însă că pot să clatine credinţa unor oameni serioşi care au experimentat puterea harului lui Dumnezeu, sunt nişte neştiutori, foarte neştiutori. Cine priveşte răsăritul şi apusul soarelui şi nu vede în aceasta urmele paşilor lui Dumnezeu trebuie să fie sufleteşte mai orb decât o cârtiţă şi nu face să trăiască decât pe sub pământ. Cât pentru mine, Dumnezeu parcă-mi vorbeşte prin fiecare floare şi firicel de iarbă, parcă mă priveşte cu bunătate din fiecare stea, îmi şopteşte prin orice boare a dimineţii şi strigă la mine prin orice furtună. Este de mirare că atâţia domni bine crescuţi nu văd nicăieri pe Dumnezeu, pe când Ion Plugarul Îl simte pretutindeni! Ion nu doreşte să-şi schimbe cu nimeni soarta, fiindcă simţul stării de faţă al lui Dumnezeu este mângâierea şi bucuria lui. S-a zis că omul este Dumnezeul câinelui, aceşti oameni trebuie să fie însă mai răi decât câinii, dacă nu vor să asculte de glasul lui Dumnezeu, fiindcă un câine ascultă de stăpânul lui când acesta îl cheamă fluierând. Oamenii aceia se numesc ei singuri “filozofi”, adevăratul lor nume este însă de “nebuni”, pentru că: Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu. Oile ştiu când vine ploaia, rândunelele prevăd iarna şi chiar porcii, se zice, îşi dau seama când vine vremea rea. Cu cât mai rău trebuie să fie acela care trăieşte acolo unde Dumnezeu este pretutindeni şi totuşi nu-Lvede! Aceasta dovedeşte că un om poate să fie tobă de carte şi totuşi să fie un neştiutor, foarte neştiutor.

Din cuvintele lui Ion Plugarul

spurgeon_repentance

 

 

ÎNCEARCĂ

Din toate cântecele pe care le-am auzit din gura micuţilor mei, unul din cele mai bune se termină cu cuvintele: Dacă mă iubeşti odată, încearcă, încearcă înc-o dată.

Aceste cuvinte sunt de recomandat şi celor mari care sunt abătuţi şi-şi închipuie că cel mai bun lucru este să se lase pradă deznădejdii. Nimeni nu-şi cunoaşte destoinicia până n-o pune la încercare. În sfârşit, am biruit, zise Nae către Marin, când sfârşiră de mâncat plăcinte. Orice început e greu, însă, dacă te freci puţin pe mână şi pe inimă cu alifia numită “încearcă” toate se mişcă uşor.

“Nu pot” te ţine în noroi, însă “încearcă” scoate carul din groapă. “Încearcă” a zis vulpea şi a scăpat de câini când aceia erau gata s-o înhaţe. “Să încercăm” au zis albinele şi au prefăcut florile în miere. “Încearcă” şi-a zis veveriţa şi s-a suit în vârful stejarului. “Încearcă” a zis soarele şi primăvara a şi dat jos de pe cal pe înfricoşatul ger. “Încearcă” a zis tânăra ciocârlie şi a găsit că aripile ei o pot purta peste gropi şi peste garduri până acolo, sus, ande auzea pe tatăl ei cântând. “Încearcă” a zis boul şi a arat ogorul de la un capăt la altul. Pentru “încearcă” nici un deal nu este prea greu de urcat, nici un pământ prea tare de arat, nici un câmp prea mlăştinos ca să fie uscat, nici o groapă prea adâncă încât să nu poată fi astupată.

Cu lovituri mici,

Oamenii doboară stejari mari.

Cu lopata mică se fac săpături mari ba chiar tuneluri prin munţi mari se fac cu scule mici. Tare este piatra şi mică este picătura, dar căzând mereu peste piatră, o găureşte. Ce au făcut unii oameni pot să facă şi alţii şi ce n-a fost niciodată poate să fie odată. Au fost plugari care au ajuns boieri şi au fost cizmari care au schimbat calapoadele în aur şi croitori care au ajuns deputaţi. Tinere plin de nădejde, suflecă-ţi mânecile şi apucă-te de treabă. Dacă vrei, poţi. Soarele luceşte pentru toţi. Încrede-te în Dumnezeu şi munceşte din răsputeri şi vei vedea dacă munţii nu s-or mişca din loc. Lumea este a celor ce îndrăznesc. Curaj, băieţi! Dumnezeu ajută pe cei ce se ajută. N-aştepta să vină norocul peste tine, că astfel de noroc a avut nebunul care a mâncat plăcintă până a crăpat şi cel mai sigur noroc din lume este făcut din unsoare de încheieturi şi din muncă necurmată.

Nu te aştepta la ajutorul altuia. Pune la încercare vechii tăi prieteni, adică braţele tale. Atâta face omul cât face el singur. Dacă vulpea are nevoie de păsări pentru puii ei, trebuie să-i aducă singură acasă. Niciunul din prieteni nu-i poate fi iepurelui de folos; dacă singur nu aleargă, îl înhaţă copoii. Fiecare trebuie să-şi ducă el însuşi sacul la moară. Singur trebuie să pui umărul la roată şi să împingi mereu, pentru că sunt multe hopuri pe drum. Dacă aştepţi ca toate drumurile să fie drese, poţi să aştepţi mult şi bine. Dacă şezi pe scaun până când cei mari te vor lua în spinare, vei creşte lipit de scaunul tău. Picioarele tale sunt mai bune decât picioroangele şi nu te aştepta la ajutorul altora, ci încrede-te în Dumnezeu şi fii cu ochii-n patru.

Nu te văită că-ţi lipseşte prilejul de a începe un lucru bun. Un om cu judecată, chiar dacă-l arunci pe fereastră, tot în picioare va cădea şi va apuca drumul cel mai scurt – ca să-şi găsească de lucru. Dacă începi cu mult, ia seama să nu sfârşeşti cu puţin. Banii pe care-i câştigi tu însuţi sunt mult mai lucioşi şi mai plăcuţi decât cei din punga morţilor. O mâncare săracă în dimineaţa vieţii îţi măreşte pofta pentru zilele care urmează. Cine a mâncat un măr acru, găseşte cu atât mai gustos pe cel dulce. Lipsa de astăzi te va face să preţuieşti belşugul de mâine. Şi dintr-un leu poate să facă cineva avere şi câte unul l-a învârtit în negustorie aşa de bine, că a ajuns să aibă cai şi trăsură.

Nu te certa cu pâinea ta şi nu găsi cusururi locului unde te-a aşezat soarta. Dacă te-ai născut într-un grajd, nu înseamnă că eşti cal. Dacă un taur ar arunca pe un om cuminte sus de tot, acela tot pe un loc bun ar pica. Un tânăr cu bun simţ şi care munceşte serios, va câştiga parale şi acolo unde alţii n-au tăcut decât să piardă. Cine este strângător şi-i place să muncească, oriunde va trăi, va propăşi. Negreşit, trebuie puţină trudă, dar de!, cireşe fără sâmbure nu se poate, nici trandafiri fără spini. Cine vrea să câştige să înveţe să rabde. Răbdarea trece marea.

Lenevia zace în pat şi are dureri de stomac acolo unde hărnicia sporeşte şi în sănătate şi în avuţie. Câinele din coteţ latră şi la purici, pe când câinele de vânătoare nici nu ştie că mai sunt şi astfel de vieţuitoare. Leneşul aşteaptă să sece apa din râu şi după aceea să se ducă în târg, pe când “încearcă” trece apa înot şi câştigă parale. “Nu pot” lasă să stea pâinea cu unt, tăiată anume pentru el, pe când “încearcă” face mâncare şi din ciuperci.

Cine nu propăşeşte aruncă vina pe concurenţă. Când i s-a furat grâul, zice că i l-au mâncat guzganii şi este totdeauna uşor să găseşti pe altul de vină. Şoarecele tot găseşte o gaură, chiar dacă odaia este plină de pisici. Meseriaşii buni au totdeauna căutare. Şi din cea mai proastă negustorie poţi să scoţi un ban. Nici un bărbier nu te rade atât de bine, încât un alt bărbier să nu mai găsească nimic de ras. Nici un lucru nu este atât de bun, încât n-ar putea să fie şi mai bun şi cine vinde cele mai bune lucruri acela ia comanda. Ne ducem pe copcă din pricina maşinilor noi, spun mereu proorocii în cârciumile din sat, dar maşinile de treierat, secerătoarele, strângătoarele de fân au îmbogăţit pe aceia care au avut atâta minte în cap că au ştiut să lucreze cu ele. Dacă un om nu se poate lăsa de prostie, să se aştepte să rămână sărac, cine însă îşi deschide cât de cât cutia cu minte şi adună în ea, de ici, de colo, cunoştinţe, va propăşi, chiar dacă înainte a fost un neştiutor. Vremurile sunt grele se zice totdeauna şi aşa este, însă dacă umbli cu gura căscată şi aştepţi ca binele să-ţi cadă mură-n gură, vremurile vor fi totdeauna rele.

Mulţi nu propăşesc, fiindcă n-au curajul să se-apuce zdravăn de muncă. E greu până pun deoparte cea dintâi mie de lei. Prima lovitură dată înseamnă bătălia pe jumătate câştigată. La o parte cu păhărelul şi sus steagul lui “Încearcă”, ieşi apoi la lucru şi după aceea du la casa de economie economiile tale, şi aşa poate să mai fie ceva de capul tău.

Săracii, săraci vor rămânea, dacă gândesc că aşa trebuie să fie. Poţi să ieşi însă din cea mai neagră sărăcie, dacă în adevăr cauţi să o iei mult înainte şi n-aştepţi până să vină vremea când vei avea nevastă şi o jumătate de duzină de copii, căci dacă nu faci aşa, vei avea de dus o povară prea grea ca să poţi înainta şi trebuie să te mulţumeşti atunci, dacă poţi avea o pâine pentru gurile lor şi îmbrăcăminte pentru trupurile lor. Şi cu toate acestea, unele găini scormonesc mai bine când au mai mulţi pui. Oricât de drept ar fi urcuşul înintea tinerilor, calea le este totuşi deschisă şi cei ce înfruntă muntele cu o inimă îndrăzneaţă vor fi curând deasupra. Ce a fost greu de răbdat va fi plăcut de amintit. Dacă tinerii ar fi aspri cu ei înşişi, ar munci din răsputeri, ar duce o viaţă simplă şi ar face economie, atunci n-ar fi nevoiţi să muncească din greu toată viaţa, cum fac mulţi. Chiar numai de dragul economiei, şi tot să nu bea băuturi, căci apa este băutura cea mai tare: ea mişcă şi morile. Leii şi caii beau numai apă şi chiar Samson n-a băut altceva. Cu banii pe care-i dau pe băutură curând şi-ar face o casă.

Dacă vrei să faci vreun bine în lumea asta, iarăşi este nevoie de cuvinţelul “Încearcă”. Sunt multe moduri de a sluji lui Dumnezeu şi unele din ele se vor potrivi cu tine cum se potriveşte cheia în broască. Nu te da îndărăt de a mărturisi Numele Domnului, din pricină că nu eşti în stare să predici într-o catedrală. Să fii mulţumit că poţi să stai de vorbă cu unul sau doi într-un bordei şi pe un loc mic poate să crească grâu foarte bun. Lucruri tot atât de bune se pot găti într-o oală mică, ca şi într-una mare. Şi porumbeii sunt mici, dar pot duce veşti mari. Chiar şi un căţeluş poate să latre la un hoţ şi deşteptând astfel pe stăpân, scapă casa. Şi scânteia este foc. O singură vorbă de adevăr cuprinde cerul în ea. Ce faci să faci cât se poate de bine. Roagă-te din toată inima şi urmarea las-o în seama Domnului.

Din nefericire, sfatul bun este pentru mulţi ca sămânţa bună aruncată pe o stâncă goală. Şapte ani de-a rândul de ai învăţa o vacă, ea tot nu va şti să cânte Trăiască regele.

Pentru unii se adevereşte vorba din bătrâni, că atunci când s-au născut, Solomon a trecut pe la uşa lor, dar înăuntru nici nu s-a uitat. Când e vremea de arat, dorm şi când vine secerişul, plâng. Mănâncă toate sfeclele la prânz şi se miră că n-a rămas nimic pentru seara. Muncitorii de la noi sunt peste măsură de cheltuitori şi de aceea ţara mişună de nevoiaşi. Dacă tot ce se cheltuieşte pe băutură ar merge în albia de frământat pâine, familiile lor ar fi mai bine hrănite şi ar căpăta mai multă minte. Dacă banii albi ar fi păstraţi pentru zile negre, nu s-ar mai clădi aziluri de săraci.

Dacă fiecare şi-ar zice “Voi încerca”,

Puţini ar mai zăcea pe paie, închişi,

Şi încă şi mai puţini ar muri de foame.

Cratiţele ar avea ce fierbe,

Porcii ar umplea cocina săracului,

Iar nevoia ar lua-o la fugă.

Femeia şi copiii n-ar mai plânge,

Birurile n-ar mai apăsa.

Toate ar merge altfel, nu ca acum; Dumneavoastră aţi fi veseli şi eu la fel.

Din cuvintele lui Ion Plugarul

snippet-spurgeon

 

 

 

 

Învăţături de bun simţ de Charles Haddon Spurgeon

CE N-AŞ VREA

Dacă ar fi cu putinţă şi lucrurile ar merge cum mi-ar plăcea mie, n-aş dori ca această carte nepretenţioasă, scrisă fără răutate, s-o văd vorbită de rău de unii, care nu şi-au dat măcar osteneala de a o citi, ci şi-au făcut judecata de mai înainte ca şi cutare Păcală pe care l-au pus jurat, nu-i tocmai subţirică, vorba rinocerului, totuşi, dacă alţii au plăcere să mă critice, n-au decât s-o fa-că: sunt slobozi. Nicovala nu se teme de ciocan. Am auzit însă că domnii critici, când le cade o carte în mână, îi taie o foaie, pun cuţitul la nas şi deodată se apucă sau să ridice cartea în slăvi, sau s-o sfâşie, după cum le sunt toanele, sau după cum le-a fost prânzul. Ion Plugarul nădăjduieşte că editorul, când va expedia cartea la librării, va îndoi această foaie pentru ca cei ce au minte să citească numai atâta şi le va fi deajuns. Trag nădejde că perele mele nu vor cădea în râtul porcilor.

Dacă ar sta în puterea mea, n-aş dori ca, atunci când voi trimite pe cineva să-mi ia ceva de la prăvălie, să văd că-mi aduce untul învelit în vreo duzină de pagini din cartea mea, dar s-ar putea întâmpla şi una ca asta. De aceea trebuie să mă mulţumesc şi cu acest gând, cum a trebuit să se mulţumească şi cutare domn, când n-a avut la masă decât friptură de curcan şi plăcintă cu mere.

N-aş dori să ar cu două gloabe bătrâne, care au oase umflate, suflarea scurtă şi nu mai sunt bune de pus la lucru. Mi-e milă de bieţii cai şi de sărmanii plugari, dar nu şi de moşierul care ţine astfel de vite. Când văd un om care trage cu biciul într-un biet cal, îmi vine să-i trag şi eu câteva acelui om, mă bucur însă când Bălanul şi Murgul meu

aleargă destul de bine, doar că aud biciul pocnind şi nu mai aşteaptă, ca un avocat, plata pentru orice serviciu cât de mic. Cine dă fără socoteală într-un cal ar fi bine să fie el însuşi înhămat şi mânat de un măcelar. Poţi să ai mare folos de la un animal, dacă te porţi bine cu el, dar de la cruzime n-ai nimic. Cine n-are milă de vite este el însuşi mai rău ca o vită.

N-aş dori să fiu o vacă cu coada scurtă în timp de vară, nici servitor cu zece stăpâni, nici predicator cu vreo jumătate de duzină de tirani ca diaconi, nici unul care trăieşte la un loc cu soacră-sa. N-aş dori să trăiesc vechea zicală:

Două pisici ţi un singur şoarece,

Două femei stând în aceeaşi casă,

Doi câini rozând la acelaşi os,

N-o vor duce mult împreună.

N-aş vrea să fiu un câine cu tinicheaua de coadă, nici vierme în undiţa de prins peşte, nici ţipar jupuit de viu, nici bărbatul unei femei cicălitoare. N-aş vrea să cad în fălcile crocodilului sau pe mâinile avocaţilor. N-aş vrea să intru în gura spălătoreselor şi nici să fiu pisat de unul care vrea să mă aboneze la fascicolele unei cărţi fără sfârşit ca datoriile unui beţiv înrăit.

Ar trebui să mă găsesc la ananghie mare ca să mă culc într-o cocină sau în casa unor oameni murdari. N-aş dori să am jumătate din casele în care sunt puşi să trăiască sărmanii muncitori şi nici un plugar n-ar fi atât de rău, ca să-şi ţină caii în ele, căci sunt bune de coteţe de câini. Închipuieşte-ţi un tată, o mamă, un fiu mare şi două fete dormind în aceeaşi odaie. Este o mare ruşine şi este un păcat strigător la cer din partea acelora care silesc pe oameni la astfel de strâmtorări. Nu-ţi vine să crezi şi totuşi este un lucru care se întâlneşte aşa de des. Stăpâni şi proprietari, ce ziceţi voi de asta? Dacă cineva se face apărătorul unor astfel de stări, nu i-ar strica să fie spânzurat o jumătate de ceas.

N-aş vrea să fiu slugă la un zgârcit, să muncesc la un cicălitor, să scot castanele din foc, să fiu vizitiul unei maimuţe sau să fac pe lingăul pe lângă un descreierat. Dar nici să fiu la azil, nici să fiu nevoit să cer ajutor de la parohie, căci, decât una ca asta, mai bine să mănânc mămăligă goală făcută dintr-un pumn de mălai şi o oală de apă. N-aş umbla cu căciula în mână ca să cerşesc pentru mine, n-aş cere bani cu împrumut, n-aş dori să fiu un pierde-vară, sau să trăiesc ca o broască sub grapă; nu, nu, oricât ar picura din mâna rece a binefacerii.

Oricât de prost îmi merge, n-aş vrea totuşi să-mi schimb starea, afară doar, dacă aş avea nădejdea că voi da de ceva mai bun. Cine s-ar pune sub burlan, ca să scape de ploaie? Ce nevoie este să umbli până la capătul pământului, ca să ajungi acolo într-o stare mai rea decât cea de aici? Mi-e deajuns ţara mea, cui îi place însă să călătorească n-are decât să plece în ţări străine.

N-aş dori să mân un porc sau un cal nărăvaş, nici să încerc să înduplec pe un om cu cap de lemn, sau să fiu învăţător al unor băieţi nesupuşi, nici să fiu un taur încolţit de câini, sau găină care a scos boboci de raţă. Dar şi mai rău este de cine predică la nişte oameni care moţăie, căci un asemenea om este ca unul care s-ar duce la vânătoare cu câini morţi şi ar umbla pe cai de lemn. A predica, fie la nişte oameni care dorm, fie la nişte porci care dorm tot una este.

Dacă aş putea, n-aş cumpăra un cal de la un geambaş, pentru că până acum nici nu s-a auzit despre vreun geambaş care să fie cinstit. Un geambaş foarte cinstit nu te va înşela, dacă nu-l vei lăsa să facă acest lucru, ceilalţi însă îţi vor scoate măseaua de minte chiar când stai cu gura închisă. Este aproape tot atâta de greu să-ţi faci o idee adevărată despre un cal ca şi despre inima unui om. Aici chiar cei mai buni cunoscători s-au înşelat, deoarece caii au foarte multe boli cum ar fi: oase moarte, ariceală, buba mânzului, albeaţă, talan, scoică, râie, tuse, răpciugă, gălbinare, colică, dalac, că nu poţi fi sigur dacă există un cal sănătos în toată lumea. Când faci schimb de cai, o nimereşti şi mai rău. Mai bine ţine-l pentru tine, fiindcă nu vei căpăta în schimbul lui unul mai bun. Dacă ai un cal prost păstrează-l, căci este sigur că vei cumpăra altul şi mai prost.

N-aş dori să fiu preş pe care-ţi ştergi picioarele, nici să fac pe căţeluşul pe lângă cineva, nici să înghit toate neomeniile, ca să capăt trecere la cei mari. Spună minciuni cine are plăcerea să fie pe placul oamenilor, cât despre mine, vreau mai bine să rămân de partea adevărului, chiar dacă pentru aceasta ar trebui să umblu cu picioarele goale. Este mai bine să fii slobod şi cu un cuget curat, chiar dacă ar fi să mănânci numai pâine şi sare, decât să fii rob şi în păcat, chiar dacă ai avea friptură.

N-aş vrea să fiu vameş în vârful unui deal înalt, nici perceptor, nici portărel, nici topor de oase al tuturor, nici un biet poştaş cu o leafă cu care abia poate să trăiască şi care e nevoit să muncească de două ori mai mult decât ar trebui. Mai degrabă aş vrea să fiu cal la un ţigan, trăind pe izlazul comunal, fără fân şi fără orz, dar cu bătaie din gros.

N-aş vrea să fiu jumulit ca o gâscă, nici să fiu acţionar la vreo societate, nici fript de viu, nici să cad în mâinile unui preot catolic.

N-aş vrea să fiu naş vreunui copil, punându-mă chezaş că micuţul păcătos va păzi sfintele porunci ale lui Dumnezeu şi va umbla în ele toate zilele vieţii lui. De m-ar pune să aleg, mai degrabă aş făgădui că voi băga luna pe mâneca hainei sau că îngeraşul de copil va avea părul roşu şi nasul cârn.

Nu m-aş duce într-un loc unde n-aş vrea să mor, nici n-aş putea să trăiesc fără să am o nădejde bine întemeiată pentru viaţa de dincolo. N-aş vrea să fumez o lulea şezând pe un butoi plin cu praf de puşcă şi totuşi, tocmai lucrul acesta îl fac cei ce nu se gândesc la sufletul lor când viaţa e atât de nesigură. Nici n-aş vrea să aleg eu soarta mea pe pământ, ci aş lăsa-o în seama lui Dumnezeu ca să aleagă El pentru mine. Oricât aş fi de chibzuit, aş lua poate tot ce este mai rău pentru mine, pe când alegerea Lui este totdeauna cea mai bună.

Daniel Olteanu

Imi ridic ochii spre munti …De unde-mi va veni ajutorul?

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Tzuby's Kids

Pentru ca fiecare copil să beneficieze de o familie

trandafirmarcel72

Smile! You’re at the best WordPress.com site ever

paşi spre lumină

un blog al pastorului Petru Lascău - Phoenix, Arizona

Dumnezeu e în control

Blogul este creat cu dorinta de a fi mai mult de folos celor ce nu au timp suficient pentru a cauta o meditatie, o poezie sau o melodie. Doresc de asemenea ca prin el sa va indrept mai mult gandul si inima spre Tatal nostru din Ceruri si spre Fiul Sau Domnul nostru Isus Hristos. Numai El este in controlul tuturor lucrurilor si la inceputul acestui an mi-a aratat lucrul acesta. Trecem printr-o perioada foarte dificila si ca oameni nu putem sa nu ne gandim la multe lucruri pe care trebuie sa le rezolvam. Intr-o dimineata exact in momentul cand trebuia sa ma trezesc mi-a aparut in fata ochilor ca pe un ecran mare scris cu litere ca de foc: “DUMNEZEU ESTE IN CONTROL”. De aici am dorit ca blogul acesta sa poarte acest titlu. Pana in acest moment am trait multe experiente din care am vazut ca intr-adevar Domnul este in controlul tuturor lucrurilor. Fiti binecuvantati !

BIBLIOTECA PROBOTA

LOC DE SOCIALIZARE

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Delight in Truth

"Behold, you delight in truth in the inward being, and you teach me wisdom in the secret heart." Ps 51:6

Matryoshka

Jesus is my savior not my religion! Do what you can now and be ready for what comes next !

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

JRB Publications

Thoughts, publications, activities and interests of John Barber

mondeadrian

există zi există noapte exist şi eu pentru a le-ncurca pe toate!

esticeeaceesti

Despre libertatea de a fi liber

CrestinTotal.ro

Cu Isus esti total!

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți