Cum a descoperit George Muller puterea rugăciuniiMarea descoperire a lui Muller

Cum se ruga George Muller? El a spus că în primii zece ani din „viața de credință”–prin aceasta referindu-se nu la perioada în care nu era el cunoscut, ci la zece ani de încredere în Dumnezeu și de răspunsuri remarcabile la rugăciuni–adesea se lupta mult să intrecu adevărat în spiritul de rugăciune, cu alte cuvinte să simtă, într-adevăr, că se roagă.

Asta s-a întâmplat până când a făcut o mică ajustare în metoda sa de a se ruga. Iată cum descrie el această schimbare: Diferența,  deci,  dintre  vechea  mea  practică  de  rugăciune  și  cea  din  prezent  este  aceasta:  în trecut,  când  mă  trezeam,  începeam  să  mă  rog  imediat, și,  în  general,  tot  timpul  până  la  micul dejun,  sau  aproape  tot  timpul,  îl  petreceam  în  rugăciune. La  toate  evenimentele  aproape invariabil începeam cu rugăciune…

Dar, care a fost rezultatul?! De multe ori, stăteam un sfert de oră,  sau  o  jumătate  de  oră,  sau  chiar  o  oră,  pe  genunchi până  să  devin pe  deplin  conștient de mine însumi și să  pot avea dispoziția necesară, încurajarea, smerenia ș.a.m.d.; și deseori,  după ce primele zece minute, sau jumătate de oră, sau chiar o oră, mă chinuiam din cauza minții care hoinărea aiurea, abia apoi începeam cu adevărat să mă rog.

Dar  acum  nu  mai  sufăr  în  felul  acesta.  Pentru  că, având inima  hrănită cu Adevăr și  adusă  în experiența  părtășiei  cu  Dumnezeu,pot să vorbesc  cu  Tatăl și  cu  Prietenul  meu  (chiar  așa netrebnic și  nevrednic  cum  sunt  eu) despre  lucrurile  pe  care le-a  pus  înaintea  mea  în  Cuvântul Său prețios.

Mă minunez de multe ori cum de nu m-am gândit mai devreme la acest aspect.