Reflecție

Un membru al unei biserici, care anterior mergea regulat la slujbe, nu s-a mai dus. După câteva săptămâni, pastorul a decis să-l viziteze acasă, așa că a plecat în căutarea lui.

L-a găsit pe om acasă în fața șemineului unde ardea focul. Bărbatul și-a dat seama de scopul vizitei, așa că l-a invitat pe pastor să ia loc și i-a adus un scaun. Pastorul s-a făcut comod, dar nu a spus nimic. După câteva minute de tăcere, pastorul a luat cleștele de foc și a cules cu grijă un jar fierbinte și l-a pus deoparte. Apoi se lăsă pe spate în scaun incă tăcut.

Gazda a urmărit toate acestea curios să afle continuarea, însă după ce intensitatea flăcării din jarul singuratic s-a diminuat, a existat o strălucire de moment și apoi focul nu mai era.
Nici un cuvânt nu au rostit de la salutul initial, ci doar au urmărit amândoi întreaga scenă.

Când pastorul se pregătea să plece, a luat jarul mort și după ce l-a pus din nou în mijlocul focului, acesta din urmă a început să strălucească din nou cu lumină și căldură de la cărbunii aprinși.

Când pastorul a ajuns la ușă să plece, gazda lui a spus doar atât: “Vă mulțumesc mult pentru vizita dumneavoastră, dar mai ales pentru predică. Voi fi din nou în biserică săptămâna viitoare.”

Păstrează strălucirea din viața ta!❤

Du-te la biserică cât de des poți, cât încă se mai poate !!!