Gândește-te la căile tale

Pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul unui an, este bine să ne examinăm viața și să vedem cum a mers. Prorocul Hagai i-a îndemnat pe oamenii din vremea lui „să se uite la căile lor”. Este scris în Hagai 1:5,6: “Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre.

“Semănaţi mult şi strângeţi puţin; mâncaţi şi tot nu vă săturaţi; beţi şi tot nu vă potoliţi setea; vă îmbrăcaţi şi tot nu vă este cald şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă.” Ne putem aplica întrebările de mai sus nouă înșine, astfel: Domnul ne provoacă spunând: “Uitați-vă la cum au mers lucrurile în viața voastră.”

A existat rodnicie spirituală? Ai sădit mult, dar ai cules puțin. Ai mers la multe întâlniri de biserică, ai citit multe cărți creștine și ai ascultat multe casete creștine, dar este familia ta o familie evlavioasă și o familie a păcii astăzi? Ai biruit chiar și un lucru simplu, precum țipatul la soția ta/soțul tău? Dacă nu, atunci, deși ai semănat mult, ai secerat puțin. Porți haine, dar tot nu ți-e cald. Câștigi atât de mulți bani, dar ai găuri în buzunar, astfel că cea mai mare parte din ei este irosită.

Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu – nici măcar să ne aducă în voia Lui perfectă, după ce am eșuat lamentabil și în mod repetat. Doar necredința noastră Îl poate împiedica. Dacă spui: “Dar am dat-o în bară de atâtea ori. Este imposibil ca Dumnezeu să mă aducă acum în planul Său perfect”, atunci va fi imposibil pentru Dumnezeu, pentru că TU nu poți crede în ceea ce poate face El pentru tine. Dar Isus a spus că nimic nu este imposibil lui Dumnezeu să facă pentru noi – dacă doar credem.

“Facă-vi-se după credinţa voastră” este legea lui Dumnezeu în toate privințele (Matei 9:29). Vom primi lucrurile pentru care avem credință. Dacă credem că ceva este imposibil lui Dumnezeu să facă pentru noi, atunci nu se va împlini în viețile noastre. Pe de altă parte, vei descoperi la scaunul de judecată al lui Cristos că un alt credincios, care a eșuat în viața sa mai rău decât tine, a împlinit totuși planul perfect al lui Dumnezeu pentru viața lui – doar pentru că a crezut că Dumnezeu poate ridica bucățile sfărâmate din viața lui și poate face ceva “foarte bun” din ea. Ce regret va fi în viața ta în ziua aceea, când vei descoperi că nu eșecurile tale (oricât de multe ar fi fost) au frustrat planul lui Dumnezeu în viața ta, ci necredința ta!

“Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). Acest verset înseamnă de fapt că Isus a venit să dezlege toate nodurile pe care diavolul le-a legat în viețile noastre. Imaginați-vă așa: Când ne-am născut, am putea spune că Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi un ghem de ață perfect rulat. Pe măsură ce am început să trăim fiecare zi, am început să desfășurăm acel ghem de ață și să facem noduri în el (păcătuind). Astăzi, după mulți ani în care am desfășurat ața, suntem deznădăjduiți, văzând miile de noduri care se află în ea. Dar Isus a venit “să dezlege nodurile pe care le-a legat diavolul”. Așadar, există speranță chiar și pentru cei cu cele mai înnodate ațe.

Domnul poate dezlega fiecare nod și îți poate da din nou în mâini un ghem perfect de ață. Acesta este mesajul Evangheliei: Poți face un nou început. Tu spui: “Este imposibil!” Ei bine, atunci ți se va face după credința ta. Va fi imposibil în cazul tău. Dar aud pe altcineva a cărui viață este mai rea decât a ta, spunând: “Da, cred că Dumnezeu va face asta în mine”. Pentru el, de asemenea, va fi după credința lui. În viața lui, planul perfect al lui Dumnezeu se va împlini.

Dacă există o întristare după voia lui Dumnezeu în viața ta pentru toate eșecurile tale, atunci chiar dacă păcatele tale sunt ca stacojiul sau roșii ca purpuriul, nu numai că vor fi albe ca zăpada – așa cum a fost promis sub vechiul legământ (Isaia 1:18) – dar

Dumnezeu promite sub noul legământ că “nu-Și va mai aduce aminte de păcatele tale” (Evrei 8:12). Oricare ar fi greșelile sau eșecurile tale, poți face un nou început cu Dumnezeu. Și chiar dacă ai avut o mie de noi începuturi în trecut și ai ajuns la eșec, tot poți face al 1001-lea nou început astăzi. Dumnezeu poate încă să facă ceva glorios din viața ta. Cât timp există viață, există speranță. Așadar, nu ezita niciodată să te încrezi în Dumnezeu. El nu poate face multe lucrări puternice pentru mulți dintre copiii Săi, nu pentru că L-au dezamăgit în trecut, ci pentru că ei nu se încred în El acum. Haideți “să-I dăm slavă lui Dumnezeu, întăriți prin credință” (Romani 4:20), încrezându-ne în El în zilele care vor veni pentru lucrurile pe care le consideram imposibile până acum. Toți oamenii – tineri și bătrâni – pot avea nădejde, indiferent cât de mult au eșuat în trecut, dacă doar își vor recunoaște eșecurile, se vor smeri și vor avea încredere în Dumnezeu.

Zac Poonen | 28 Dec 2025

Adevărul despre Crăciun

Oamenii sunt asemănaţi cu oile. Iar oile au tendinţa să urmeze mulţimea, fără să pună întrebări. Însă, Isus a venit și ne-a învăţat să cercetăm totul în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Fariseii înălţau tradiţiile omeneşti. Isus a înălţat Cuvântul lui Dumnezeu. Noi trebuie să trăim prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu – și să respingem orice tradiție omenească, care este în opoziție cu Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 4:4).

Lupta în care a fost angrenat Isus în mod constant cu fariseii a fost lupta de veacuri dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi tradiţiile oamenilor. În biserică suntem angrenaţi în aceeaşi luptă astăzi. Cuvântul lui Dumnezeu este singura lumină cerească pe care o avem pe acest Pământ. Iar când Dumnezeu a creat lumina pentru prima dată, El a despărțit-o îndată de întuneric. Întunericul reprezintă atât păcatul cât şi tradiţiile omeneşti. Noi trebuie să despărțim păcatul și tradițiile omenești de Cuvântul curat al lui Dumnezeu – astfel încât să nu fie niciun amestec în biserică.

Crăciunul

Haideți să luăm în considerare Crăciunul, care este sarbatorit de mulţi oameni ca fiind ziua de naştere a lui Isus Cristos. Comercianţii din toate religiile aşteaptă cu nerăbdare Crăciunul, pentru că este o perioadă în care pot face mult profit. Crăciunul a devenit o sărbătoare comercială, nu spirituală. Se cheltuiesc o mulţime de bani pe felicitări de Crăciun şi pe cadouri. Vânzările de băuturi alcoolice de asemenea cresc în perioada asta.

Este oare aceasta cu adevărat sărbătoarea naşterii Fiului lui Dumnezeu, sau a unui “alt Isus”?

Să privim, mai întâi de toate, în Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia ne spune că în câmpiile din Iudea se aflau păstorii cu oile lor, în noaptea în care S-a născut Isus în Betleem (Luca 2:7-14). Păstorii din Israel nu îşi lăsau oile pe câmp noaptea, din Octombrie până în Februarie, pentru că în aceste luni vremea era rece şi ploioasă acolo. De aici deducem că adevăratul Isus S-a născut cândva între martie şi septembrie. Prin urmare, ziua de 25 decembrie trebuie să fie data de naştere a unui “alt Isus”, care a fost aruncată asupra unei lumi creștine naive de către oameni neconvertiți!

În plus, chiar dacă am şti cu exactitate data naşterii lui Isus, rămâne întrebarea dacă Dumnezeu a intenţionat ca Biserica Lui să o sărbătorească. Maria, mama lui Isus, a ştiut cu siguranţă care a fost data de naştere a lui Isus. Iar ea a fost împreună cu apostolii timp de mulți ani după Ziua Cinzecimii. Totuşi, nu este menţionată nicăieri data naşterii lui Isus, pentru că El nu a vrut ca Biserica să o sărbătorească. Isus nu era un muritor obișnuit a cărui zi de naștere trebuia să fie sărbătorită o dată pe an. El era Fiul lui Dumnezeu “neavând început al zilelor”, spre deosebire de noi (Evrei 7:3). Dumnezeu vrea ca noi să recunoaștem nașterea, moartea, învierea și înălțarea la cer a lui Isus în fiecare zi, și nu doar o dată pe an.

O înţelegere corectă a diferenţei dintre Vechiul Legământ şi Noul Legământ ne va ajuta de asemenea să înţelegem mai bine de ce Dumnezeu nu doreşte ca copiii Săi să sărbătorească acum “zile sfinte” speciale. Sub Vechiul Legământ, Israel primise porunca să sărbătorească anumite zile ca fiind zile sfinte speciale. Însă, aceasta a fost numai o umbră. Acum, după ce Domnul Isus Cristos a venit, voia lui Dumnezeu este ca fiecare zi din viața noastră să fie la fel de sfântă. Chiar şi Sabatul săptămânal nu mai este valabil în Noul Legământ. Din acest motiv nu vedem nicio sărbătoare sfântă menţionată în Noul Testament (Coloseni 2:16, 17).

Atunci cum și-a făcut Crăciunul intrarea în creştinism? Răspunsul este: în acelaşi fel cum au intrat şi botezul pruncilor, zeciuiala, slujbele preoţești, pastorii plătiți, şi multe alte tradiţii omeneşti și practici din vechiul legământ – prin lucrarea subtilă a lui Satan și a unor oameni neconvertiți.

Atunci când împăratul Constantin a decretat creştinismul ca religie de stat în Roma, în secolul 4, mulţimi de oameni au devenit creştini “cu numele”, fără nicio schimbare în inimile lor. Însă ei nu au vrut să renunţe la cele două mari sărbători anuale păgâne – amândouă având legătură cu închinarea la soare. Una a fost ziua de naştere a zeului soare pe 25 decembrie, când soarele care coborâse în emisfera sudică îşi începea călătoria de întoarcere (solstiţiul de iarnă). Cealaltă a fost festivalul primăverii în martie/aprilie, când sărbătoreau moartea iernii şi naşterea verii calde adusă de zeul-soare. Ei au schimbat numele zeului lor soare în “Isus”, şi au continuat să-și sărbătorească cele două mari festivaluri, acum ca sărbători creştine, şi le-au denumit Crăciun şi Paşte!!

Obiceiurile de Crăciun de astăzi au evoluat din vremuri anterioare perioadei creștine din Europa – și provin din practici religioase păgâne, împreună cu legende și tradiții. Data și anul exact al nașterii lui Cristos nu au fost niciodată stabilite în mod satisfăcător; dar când părinții bisericii au decis în anul 440 d.Cr. o dată pentru a celebra evenimentul, au ales ziua solstițiului de iarnă, care era ferm fixată în mintea oamenilor din acele vremuri – și care era cel mai important festival al lor. Pe măsură ce creștinismul s-a răspândit printre oamenii din țările păgâne, multe dintre practicile sărbătoririi solstițiului de iarnă au început să fie alăturate celor ale creștinismului.

Enciclopedia Britanică (o autoritate în istoria seculară) spune următorul lucru cu privire la originea Crăciunului:

“Festivalul roman antic Saturnalia este probabil cel mai strâns legat de sărbătoarea modernă a Crăciunului. Acest festival avea loc în jurul solstițiului de iarnă și marca sfârșitul sezonului de plantare. Se făceau jocuri, ospățuri și se ofereau cadouri timp de câteva zile, iar munca și afacerile erau suspendate pentru a comemora acest festival plin de viață. În zilele de încheiere, era obișnuit să se ofere cadouri sub formă de lumânări, modele de fructe din ceară și statuete din ceară. Influența festivalului Saturnalia asupra sărbătorilor Crăciunului și ale Anului Nou a fost directă. Faptul că Crăciunul avea să fie sărbătorit mai târziu în ziua de naștere a Soarelui Neînvins, un alt festival roman, a conferit sezonului un fundal solar și l-a conectat cu Anul Nou roman, când casele erau decorate cu frunzișuri și luminițe, iar copiilor și săracilor li se ofereau cadouri” (https://www.britannica.com/topic/Winter-Holidays).

Aceste obiceiuri păgâne își au originea în religia babiloniană începută de Nimrod (Geneza 10:8-10). Tradiția ne spune că, după ce acesta a murit, soția sa Semiramis a avut un copil nelegitim, despre care susținea că este Nimrod revenit la viață. Așa a început închinarea la mamă și copil, care secole mai târziu a fost schimbată de creștinii nominali în “Maria și Isus”.

Ziua de naștere a acestui zeu copil a fost sărbătorită de străvechii babilonieni pe 25 decembrie. Semiramis era împărăteasa cerului (Ieremia 44:19), venerată secole mai târziu în Efes drept Diana sau Artemis (Fapte 19:28).

Semiramis a susținut că un copac matur, care rămâne verde pe tot parcursul anului, a crescut peste noapte din buturuga moartă a unui pom. Asta simboliza revenirea la viață a lui Nimrod, aducând omenirii darurile cerului. Așa a început practica tăierii unui brad și agățării de daruri pe el. Iar aceasta este originea pomului de Crăciun!

Cuvântul lui Dumnezeu sau tradiția omului?

În spatele sărbătoririi Crăciunului se află principiul mult mai periculos de a urma tradițiile omenești, chiar și atunci când n-au niciun fundament în Cuvântul lui Dumnezeu. Atât de puternică este această putere a tradiției încât mulți credincioși care urmează Scripturile în alte aspecte încă consideră dificil să renunțe la sărbătorirea Crăciunului.

Este uimitor faptul că mulți credincioși nu sunt dispuși să accepte ceea ce chiar și scriitori seculari (precum autorii la Enciclopedia Britanica, citați mai sus) au înțeles clar – faptul că Crăciunul este în esență un festival păgân. Schimbarea numelui nu face din acest festival o sărbătoare creștină!

După cum am spus la început, Isus era angrenat într-o luptă constantă cu fariseii tocmai asupra acestei chestiuni – tradiția omului versus Cuvântul lui Dumnezeu. El S-a confruntat cu mai multă opoziție pentru că S-a opus “tradițiilor fără conținut ale strămoșilor” decât pentru că a predicat împotriva păcatului. Vom constata că și experiența noastră va fi la fel, dacă suntem la fel de credincioși ca El.

Doar Cuvântul lui Dumnezeu este ghidul nostru – nu exemplul chiar și al unor oameni evlavioși, în acele aspecte în care aceștia nu urmează Cuvântul lui Dumnezeu. “Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi” (Romani 3:4).

David a fost un om după inima lui Dumnezeu. Totuși, timp de patruzeci de ani, a permis israeliților să se închine la șarpele de aramă al lui Moise, fără să realizeze că acest lucru era o scârbă înaintea lui Dumnezeu. El n-a avut lumină chiar și asupra unei astfel de idolatrii evidente. Un rege mult mai puțin important, Ezechia, a fost cel care a expus și a distrus această practică idolatră (2 Împărați 18:1-4). Putem urma oameni evlavioși în sfințenia vieții lor, dar nu și în lipsa lor de lumină asupra tradițiilor omenești. Siguranța noastră stă în a urma pur și simplu învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, și în a nu adăuga la ea sau a scoate din ea.

Nu-i judeca pe alții

În concluzie: Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de credincioșii sinceri care sărbătoresc Crăciunul?

Este important să ținem minte că nu devenim spirituali pur și simplu prin faptul că nu sărbătorim Crăciunul. Și, cei care celebrează această sărbătoare nu sunt, prin urmare, credincioși carnali. Oamenii spirituali sunt cei care Îl urmează pe Isus pe calea lepădării de sine zilnice și a umplerii zilnice cu Duhul Sfânt – fie că sărbătoresc Crăciunul, fie că nu.

Așadar, când întâlnim credincioși care celebrează această sărbătoare, trebuie să fim suficient de îndurători încât să avem în vedere că ei poate sunt în neștiință față de originea păgână a acestei sărbători. Astfel că, ei nu păcătuiesc în niciun fel când sărbătoresc Crăciunul. Pe de altă parte, noi vom păcătui dacă îi judecăm – fiindcă noi cunoaștem adevărul.

Întrucât 25 decembrie este de obicei o zi de vacanță pentru toată lumea, iar zilele dimprejurul ei  sunt de asemenea vacanță pentru școli, mulți folosesc această perioadă pentru reuniunile de familie de sfârșit de an – ceea ce este un lucru foarte bun. Și, din moment ce unii oameni participă la programe de biserică doar pe 25 decembrie – este bine ca bisericile să aibă programe în această dată, pentru a putea predica Evanghelia unor astfel de oameni, și a le explica că Isus a venit pe pământ pentru a mântui oamenii de păcatele lor și că El a biruit moartea și pe Satan pentru noi.

În zilele de început ale creștinismului, unii creștini sărbătoreau Sabatul – care era (precum Crăciunul) o sărbătoare religioasă iudaică, fără proveniență în creștinism. Duhul Sfânt l-a insuflat pe Pavel, prin urmare, să scrie Romani 14 pentru a-i avertiza pe alți creștini să nu păcătuiască prin judecarea acelor oameni. Același avertisment este valabil și pentru aceia care-i judecă pe cei ce sărbătoresc Crăciunul.

“Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face, pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face, și aduce și el mulţumiri lui Dumnezeu. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Cristos și fiecare din noi are să dea socoteală (doar) despre sine însuşi lui Dumnezeu” (Romani 14:1-12).

Și acesta este cel mai bun cuvânt cu care să încheiem acest studiu despre Crăciun.

Articol preluat: https://romanian.cfcindia.com/ro/wftw/the-real-truth-about-christmashttps://romanian.cfcindia.com/ro/wftw/the-real-truth-about-christmas

Dumnezeu a pregătit soluții pentru toate problemele tale

Zac Poonen | 7 Dec 2025

Exodul capitolul 15 începe cu israeliții care Îl laudă pe Dumnezeu, și se termină cu cârtirile lor împotriva Lui. Acest lucru s-a repetat din nou și din nou în pustie. “Unda sinusoidală” (în matematică) care urcă și coboară într-una, este o descriere perfectă a vieții majorității credincioșilor care Îl laudă pe Dumnezeu atunci când primesc ceea ce doresc, se plâng atunci când ceva nu merge bine, Îi mulțumesc lui Dumnezeu din nou când au trecut de această problemă, și apoi se îndoiesc din nou când apare următoarea problemă. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea credincioșilor trăiesc prin vedere și nu prin credință – exact ca israeliții. Duminică dimineața Îl laudă pe Dumnezeu cu glas tare la întâlnirile lor (uneori în alte limbi). Însă, de duminică după-amiază încolo, vorbirea lor este diferită, de data aceasta în limba lor maternă. Este mânie, murmurare și cârtire – atât în casele lor, cât și la birou!! Apoi, duminica următoare, unda sinusoidală merge în sus și ei încep din nou să-L laude pe Dumnezeu.După aceea, unda coboară din nou!! Cu siguranță nu așa a intenționat Dumnezeu să trăiască copiii Săi din noul legământ. Nu poate Duhul Sfânt, care dă unei persoane darul vorbirii în limbi necunoscute, să controleze vorbirea acelei persoane și în limba sa maternă? Cu siguranță că poate. Biblia spune: “Bucurați-vă totdeauna în Domnul. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu” (Filipeni 4:4; Efeseni 5:20).Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru noi tot timpul, în noul legământ. Și Duhul Sfânt ne-a fost dat ca să ne ajute să păzim această poruncă. Trebuie, de asemenea, să trăim prin credință – crezând că Dumnezeu a pregătit deja o soluție pentru fiecare problemă cu care ne vom confrunta vreodată.Când israeliții s-au plâns lui Moise, el a strigat către Domnul, iar Domnul a spus: “Soluția problemei este chiar acolo – în fața ta” (Exodul 15:25). Domnul i-a arătat un copac. Moise a tăiat copacul și a pus lemnul în apă, iar apa s-a făcut dulce.Cine a plantat acel copac în pustie? Vreun om a făcut asta sau Dumnezeu? Fără îndoială că Dumnezeu! Oamenii nu plantează copaci în pustie. Dumnezeu plantase acel copac aproape de Mara, cu mulți ani mai înainte, pentru că știa că peste mulți ani mai târziu copiii Săi vor veni la Mara și vor găsi apele amare. Așadar, El efectiv pregătise o soluție pentru problema lor cu mulți ani mai înainte. Îți dai seama că același Dumnezeu a pregătit de asemenea soluții pentru toate problemele tale, cu mult înainte de a te confrunta cu acele probleme?A umbla prin credință înseamnă a crede acest lucru. Astăzi nu poate apărea brusc nicio problemă care să-L ia pe Dumnezeu prin surprindere. Nu numai că Dumnezeu știe deja dinainte ce probleme ne pregătește diavolul, ci El a și pregătit o soluție pentru toate, dinainte! Așa că poți face față fiecărei probleme cu îndrăzneală.Pot depune mărturie cu privire la adevărul acestui lucru, după ce m-am confruntat cu numeroase probleme în cei 66 de ani ai mei ca și credincios. Nu m-am confruntat încă cu nicio problemă pentru care Dumnezeu să nu fi pregătit o soluție! El a plantat semințe pentru copaci cu mult înainte să vin eu la locurile “Mara” din viața mea – ca să facă apele dulci pentru mine. Permite-mi să te îndemn și pe tine să umbli prin credință în Tatăl nostru minunat și iubitor, care întotdeauna “planifică în tăcere pentru noi, în dragoste” (Țefania 3:17 – versiune biblică parafrazată) – și vei birui în mod constant toate problemele tale. Niciodată nu se vor mai găsi în gura ta nemulțumirea, murmurarea și mânia, ci doar laudă și mulțumire către Dumnezeu. Amin.