Din cuvintele lui Ion Plugarul

Învăţături de bun simţ de Charles Haddon Spurgeon

CHELTUIELI

Este mai uşor să câştigi bani decât să-i cheltuieşti cu judecată, căci oricine se pricepe să scoată cartofi, dar nu oricine se pricepe să-i şi gătească. Oamenii nu se îmbogăţesc câştigând bani, ci economisându-i. Mulţi au bani dar n-au minte, cum n-are porcul lână. Au ajuns oameni de patruzeci şi mai bine de ani şi tot nu le-a venit mintea la cap, căci aruncă banii pe gârlă, cum aruncă copiii pietrele late ca să le vadă sărind. Ce-au strâns părinţii cu grebla, ei aruncă cu lopata. Banii strângătorului pe mâna cheltuitorului. Despre cheltuitor, se zice adeseori că tatăl său n-a avut alt prieten decât pe sine însuşi, dar deosebirea între ei doi este numai că bătrânul s-a dus la iad pe poteca flămânzirii, pe când fiul şi-a ales într-acolo drumul cel gras. Din clipa în care risipitorul pune mâna pe moştenire, ea se topeşte în mâna lui ca bucata de unt în gura ogarului. Zilele lui sunt tot zile de păcăleală şi ar cumpăra de la târg şi un elefant, fiindcă este chilipir, iar casa ar fi în stare să şi-o acopere cu clătite. Nu este nici o nebunie în care să nu-şi găsească plăcerea, iar banii îi ard buzunarul şi-i fac în el găuri prin care ies afară şi totuşi se făleşte cu vorba: Dă, dă, că Dumnezeu ţi-i trimite înapoi. Oile şi le tunde mai înainte de a le avea, câştigul şi-l toacă înainte de vreme, ia cu împrumut pe temeiul celor ce are de primit şi ucide astfel găina care-i făcea ouăle de aur şi apoi strigă mirat: Cui i-ar fi trecut prin minte una ca asta? Toarnă din plin şi se gândeşte să înceapă a face economie când o dă de fundul sticlei. Se împrumută cu dobânzi mari de la Hoţomănescu, Pungăşescu şi Fărămilescu şi când a rămas lefter de tot, aruncă vina pe avocaţi sau pe timpurile grele. Pentru cheltuitorii leneşi, timpurile n-au fost niciodată bune şi chiar dacă ar fi fost vreodată bune pentru ei, ar fi fost rele pentru toată lumea din jur. De ce s-or fi grăbind oamenii să ajungă cerşetori, aceasta este o taină şi când te uiţi, cum se îndeasă să joace la curse sau la bursă, parc-ar merge cu trenul accelerat în fiecare zi la Nevoieşti. A plăti cu bani gheaţă a ajuns pentru unii un lucru rar şi totuşi cheltuiesc ca boierii mari. Ei sunt boieri fără mijloace sau cum s-ar zice jumări fără ouă. Cine are mulţi musafiri goleşte cămara, pivniţa şi bufetul. Dacă la chipul tău deviată uşuratică mai adaugi şi jocul de noroc, banii ţi se vor topi ca bulgărul de zăpadă în cuptor. Cine joacă la tinereţe cărţi ajunge cerşetor la bătrâneţe, dacă trăieşte destul.

Îl duce diavolul de nas,

Pe cine des aruncă zarul

Sau face zilnic un popas

La bunul său amic: paharul!

Sunt mulţi măgari pe lume, nu numai din cei cu patru picioare. Îmi pare rău, dar trebuie s-o spun, fiindcă astfel de măgari sunt, nu numai între oamenii subţiri, ci şi între muncitori. Unul, care n-are altă avere decât munca lui şi alt sprijin decât braţele lui, îşi toacă micul său câştig, dobândit cu trudă, la cârciumă sau pe fleacuri. De abia şi-a primit leafa, şi-l vezi la “Băieţii veseli” sau la “Cocoşul roşu”, contribuind la întreţinerea obrazului roşu şi a pântecelui mare al cârciumarului. Dacă bei apă, nu vei avea din aceasta nici boală, nici datorii, nici nevastă văduvă şi totuşi, există oameni care abia mai ştiu ce gust are apa. Însă vinul şi rachiul, înghiţite cum au unii obicei, nu fac decât să aducă moartea ca să-i înghită. Zăpăciţi de băutură şi vorbind prostii, şed pe scaun în cârciumi şi-şi beau şi bruma de minte ce-or mai fi având-o. Cu toate acestea, părerea mea este că plugarii sunt mai chibzuiţi cu banii lor ca orăşenii, fiindcă, deşi câştigă mai puţin, cei din casa lor sunt îmbrăcaţi curat duminica. Ei n-au să plătească chirie ca la oraş şi mai au şi câte o grădinuţă pe lângă casă. Totuşi, orăşenii câştigă mulţi bani şi au prilejul să cumpere toate mai ieftin, lucru pe care nu-l au cei de la sat. Cu chibzuinţă, o familie cu câştig mic trăieşte bine la ţară, pe când fără chibzuinţă, o familie cu câştig mult mai mare trăieşte rău la oraş. Unele familii cu un câştig foarte mic o duc bine, ca şoarecele în hambar, altele cu un câştig îndoit o duc greu, ca şoarecele în cursă. Negreşit că numai cine poartă gheata ştie unde-l strânge, însă minunat lucru este economia, pentru că ea face ca 15 lei să aibă mai mult spor decât un pol. Unii sunt în stare să facă ciorbă şi din pietre, alţii nici din carne bună. Unii se duc la piaţă cu atâta minte cât avea Samson în umerii săi şi nu se pricep să cumpere, n-au minte ca să-şi întrebuinţeze bine banii. Cumpărătorul ar trebui să aibă o sută de ochi, dar aceştia n-au nici măcar o jumătate de ochi şi nici pe aceea n-o deschid. Bine a zis cine a zis: Dacă proştii nu s-ar duce la târg, marfa proastă nu s-ar vinde niciodată. Ei caută să cumpere lucruri ieftine şi uită că, de obicei, ce este foarte ieftin este foarte scump, dă bani buni pe lucruri proaste. Când dai 5 lei pe cinci ouă, 4 din ele sunt stricate. Săracul cumpără adesea în cantităţi foarte mici şi de aceea plăteşte cât nu face, căci cine cumpără cu leul ţine două case: şi pe a lui şi pe a altuia. De ce n-ai face cumpărături pentru două, trei săptămâni odată, că-ţi vine mai ieftin? Provizia nu e vreun lucru rău. Unii fac economie unde nu trebuie şi strică corabia pentru puţin catran, fiindcă n-au vrut să dea câţiva lei ca s-o ungă. Alţii sunt economi când e vorba de lucruri mici, dar nu sunt tot aşa când e vorba de lucruri mari şi sunt înţelepţi când să cheltuiască vreo câţiva lei, dar proşti când e vorba de sute. Ei strâng bine canaua, dar lasă cepul să curgă. Unii îşi cumpără lucruri de care n-au nevoie, numai fiindcă sunt chilipir, dar acestora le spun că ce nu este de trebuinţă, nu face chiar de l-ai cumpăra cu o leţcaie. Hainele frumoase fac gaură mare în punga nevoiaşului. Ce să facă cu mătăsuri şi catifele alde Ion Plugarul şi cei ce muncesc din greu pentru pâinea de toate zilele? Asta ar fi ca şi cum potcovarul ar purta un şorţ de mătase albă. Nu pot suferi să văd o servitoare sau o fată de plugar gătită aşa fel, încât cineva s-o ia drept cucoană. Nimeni nu ia mormolocul drept peşte, nici macul drept trandafir. Arătaţi-mi o fată îmbrăcată curat şi cuviincios şi simplu, şi sunt sigur că va întrece în frumuseţe pe toate acele tinere nebune cu zorzoanele lor ce ţipă. Dacă o fată a strâns ceva parale, îndeamn-o să-şi ia o bucată de flanelă pentru iarnă, înainte de a se lăsa ispitită de vreo găteală, care bate la ochi, dar nu este de nici un folos. Cumpără ce-ţi este de folos să porţi şi, dacă altora nu le place, n-au decât să închidă ochii. Toate femeile sunt bune, ori de ceva, ori de nimic, iar aceste două feluri, le cunoşti, de obicei, după îmbrăcămintea lor.

Cred că toţi suntem de părerea că banii se duc repede, dar, la urma urmei, pentru aceasta au fost făcuţi: să meargă din mână în mână, nu să-i adunăm grămadă. Este trist să vezi cum banii ne părăsesc ca o slugă care fuge de la stăpân, dar şi mai trist ar fi să rămână la noi şi să pună stăpânire pe inimile noastre. Ar trebui să încercăm, cum spune predicatorul nostru, să găsim mijlocia de aur: să nu fim adică nici zgârciţi, nici risipitori. Cine are cea mai bună nevastă, acela îşi cheltuieşte în chipul cel mai bun banii. Bărbatul poate să-i câştige, dar numai femeia poate să-i economisească. Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei. Nevasta, după cum spune Solomon, sau clădeşte, sau dărâmă. Nu poate să-i meargă bine bărbatului, dacă lucrul acesta nu-l vrea şi soţia lui. O gospodină bună face mai mult decât un venit mare. O soţie bună şi sănătate, iată cea mai scumpă avuţie a unui bărbat. Dumnezeu să ni le ţină, căci ce ne-am face fără ele? Merge vorba că femeilor le place să facă ce vor, dar oare nu zice şi proverbul că pe femeie s-o laşi într-ale ei câtă vreme este în viaţă, că de, după aceea, n-o să-şi mai facă voia. Dar vremea trage a moină şi eu nu mai pot lungi vorba, aşa că sfârşesc cu un vers de altă dată:

Doamne, dă-i tu numai bine Bucurie şi putere

Celei care-n stup albine

Le-a-nmulţit să-mi facă miere.

Ea-mi găteşte şi mă spală

Şi-mi îmbogăţeşte anii

Dar îmi lasă punga goală

Când fac aripi gologanii.