Învăţături de bun simţ de Charles Haddon Spurgeon
LUCRURI PE CARE NU FACE SĂ LE ÎNCERCI
O veche şi cuminte vorbă spune: “Nu cheltui tot ce ai, nu crede tot ce auzi, nu spune tot ce ştii şi nu face tot ce poţi” Sunt atâtea lucruri de făcut, încât este o pagubă să risipeşti măcar un bob din puterea ta. Când, vorba aceea, daraua e mai mare decât ocaua, lasă-te de acel lucru.
Este curată pierdere de vreme să aştepţi lapte dintr-un stâlp, sânge dintr-un nap sau înţelepciune de la un nebun. Nu cere bani de la zgârcit decât atunci când ai fiert cremenea până s-a muiat. Nu da în judecată pe datornicul care nu mai are nici o leţcaie, căci cu aceasta nu vei face altceva decât vei arunca bani buni pe urma celor răi sau ai pierde dihorul fără să prinzi iepurele. Nu întinde niciodată oglindă unui orb, căci dacă un om este atâta de mândru, că nu vrea să-şi vadă greşelile, te va mustra numai când i le vei arăta. Nu este de nici un folos să ţii lampa aprinsă în faţa unei cârtiţe sau să vorbeşti despre cer unui om căruia nu-i pasă decât de banii lui murdari. Toate îşi au vremea lor şi este o nerozie să te apuci să predici unor oameni beţi. Aceasta ar însemna să arunci mărgăritare la porci. Lasă-i întâi să se trezească şi după aceea vorbeşte-le cu cumpătare. Dacă te apuci să ţii cuvântări oamenilor, când sunt beţi, lucrezi ca şi cum tu însuţi ai fi beat.
Nu pune pisica pe capra trăsurii, nici oameni în locuri care nu sunt pentru ei. Din prune, nu poţi să faci mere, iar sufletele mici, mici vor rămânea, chiar dacă vor ajunge epitropi de biserici. Este trist lucru să ajungă o maimuţă predicator sau o servitoare stăpână. Mulţi predicatori sunt buni croitori sau buni cizmari abătuţi de la adevărata lor meserie. Dacă Dumnezeu a rânduit ca o făptură să zboare, îi dă şi aripi şi dacă El a rânduit pe unii oameni să fie predicatori, le dă şi dar pentru aceasta. Este prost lucru să trimiţi la război oameni care nu pot să lupte. Este mai bine să îndupleci pe om să nu se mai caţăre, decât să-l ajuţi să-şi frângă gâtul. Pungile de mătase nu-s făcute din urechi de porc, iar porcii nu învaţă să cânte din fluier oricâtă osteneală ţi-ai da cu ei.
Nu este lucru cuminte să încerci ce nu se poate şi este o curată pierdere de praf de puşcă să vrei să împuşti omul din lună. A te apuca să faci scânduri din rumeguş este un lucru foarte cuminte faţă de încercarea unor amici ai mei, care şi-au pus în gând să se îmbogăţească cumpărând acţiuni de la societăţile şarlatanilor. Mai curând ar putea să prindă vântul cu plasa sau să care apă cu ciurul. Baloanele de săpun sunt o jucărie frumoasă pentru copii, dar societăţile şarlatanilor sunt unelte tăioase şi nimeni n-ar trebui să se joace cu ele. Dacă prietenul meu are bani de pierdut, nu-i pricină să-i dea pe mâna unei clici de pungaşi. Dacă aş dori să mi se taie un picior, n-aş pune pe un rechin să mi-l înhaţe. Dă-ţi mai bine banii la proşti, decât să te laşi înduplecat de pungaşi ca să-i pierzi.
Nu te osteni niciodată cu lucruri nefolositoare. Nu unge scroafa cu untură şi nu lăuda niciodată pe un om mândru. Nu face haine pentru peşti şi nici acoperişuri pentru altare. Crinii să nu-i vopseşti şi Evanghelia să n-o înfloreşti. Nu lega pe nimeni la cap până nu i-a fost spart capul şi nu mângâia un cuget care nu se recunoaşte vinovat. Nu ridica lampa sus, ca să arăţi cuiva soarele şi nu te apuca să dovedeşti lucruri de care nu se îndoieşte nimeni. Nu sfătuiesc pe nimeni să se apuce de lucruri care costă mai mult decât fac. Poţi să torni parfum peste o grămadă de gunoi, iar un om nelegiuit poate să se dea drept evlavios, cu vremea însă se va arăta că lucrul acesta este ceva rău. Dacă poporul nostru ar avea pricepere, ar înlătura o bună parte din oamenii care iau lefuri grase, dar n-aduc nici un folos, căci ei sunt întreţinuţi de stat, dar puţine servicii îi fac.
De mult, m-am învăţat minte să nu stau cu nimeni de vorbă asupra gusturilor sau a toanelor lui. A face lucrul acesta este tot una cu a te apuca la ceartă asupra chipurilor ce par a se arăta în foc. Nu este de folos să te apuci să ari văzduhul cu plugul sau să vrei să încredinţezi pe cineva de lucruri care n-au nici o însemnătate. N-are rost să sfârşeşti o ceartă mâniindu-te, căci aceasta ar fi tot una cu a voi să stingi focul turnând gaz pe el sau ca şi cum ai sufla cu foalele în cărbuni, ca să se stingă. Unora le place cearta, eu însă nu-i invidiez pentru acest gust al lor. Mai bine merg kilometri întregi pe jos, ca să înlătur cearta, decât să mă apropii câteva sute de metri, ca să mă vâr în ea. Adeseori mi se spune că trebuie să fiu îndrăzneţ şi să iau taurul de coarne, însă eu mă gândesc că acest lucru este mai mult plăcut decât folositor şi de aceea, îl las pe seama acelora care sunt deja crăpaţi la cap, încât o lovitură de corn n-ar aduce ţestelor lor cine ştie ce vătămare. Solomon spune: “Lasă-te de ceartă înainte de a se înteţi”, ceea ce ar fi tot una cu “încetează înainte de a începe”. Dacă vezi un câine turbat, nu te juca cu el, dacă nu eşti sigur că nu
te muşcă şi, dacă cineva îşi bate joc pentru aceasta şi-ţi zice fricos, n-ai nevoie să-i spui în faţă că este un prost, pentru că aceasta o ştie oricine. Nu te amesteca în cearta altora, căci din aceasta nu iese nimic bun, la fel, lasă în pace cuiburile viespilor şi nu dărâma casele vechi peste capul tău. Oamenii care se amestecă în toate, cu siguranţă îşi fac un nume rău şi cine spală porcii altora, curând o să ajungă să aibă nevoie să fie el însuşi spălat. Culmea nebuniei este să te amesteci în neînţelegerile dintre soţ şi soţie, pentru că, fără doar şi poate, ei vor înceta să se certe şi se vor întoarce amândoi împotriva ta cu toată puterea şi cu drept cuvânt, fiindcă, dacă amestecându-te în ciorba altora, te-ai fript cu ea, nu este nimeni de vină decât tu.
Încă una: Nu încerca să îndupleci pe o femeie încăpăţânată, ci gândeşte-te la vorba: Dacă ea vrea aşa, vrea şi n-ai ce-i face.
Acum, de curând, am tăiat dintr-un jurnal nişte rânduri cu care vreau să sfârşesc. Iată-le: “Goleşte Dunărea de apă cu linguriţa de ceai, suceşte-ţi vârful piciorului ca să vezi călcâiul ghetei, trimite undiţe cu balonul ca să pescuieşti stele, gândeşte-te la umbrelă abia când plouă cu găleata şi ucide puricele cu o piatră de moară. În scurt: dovedeşte că ceea ce s-a socotit până acum cu neputinţă este cu putinţă, dar nu încerca niciodată să convingi pe o femeie să zică “da” când ea s-a hotărât să zică “nu”.”
Filed under: privestensus | Leave a comment »
Daniel Olteanu 