CARE SUNT „CELE MAI BUNE PRACTICI” ALE TALE?
De Robert J. Tamasy
În prezent în lumea afacerilor, auzim adesea companii vorbind despre „cele mai bune practici” care le deosebesc pe ele de competitorii lor. Le-am putea numi şi „metode sau tehnici care au dat rezultate mai bune decât alte mijloace, şi care sunt văzute ca o referinţă … <<cea mai bună>> practică poate evolua pe măsură ce apar îmbunătăţiri.”
E înţelept din partea oricărei organizaţii să-şi analizeze cele mai bune practici, şi nu doar că să se poate compara cu altele, ci şi să determine cum să le sporească. Poate eşti implicat în vreun asemenea fel de practică la locul de muncă. Mă întreb dacă nu cumva ar fi înţelept din partea tuturor să ne evaluăm „cele mai bune practici” ca şi indivizi de asemenea.
Cu ani în urmă lucram pentru un ONG când un director m-a întrebat cum îmi văd viitorul în organizaţia respectivă. M-a luat prin surprindere, pentru că nu intenţionam „să urc pe scara corporaţiei”. În rolul de scriitor şi editor mă simţeam împlinit, încrezător că eram la locul potrivit din care să ajut organizaţia în scopurile şi obiectivele ei.
La vremea aceea, „practica mea” cea mai bună era să înţeleg la ce eram cel mai bun şi ce anume găseam a fi cel mai semnificativ şi profitabil. Să mă lupt pentru un post mai râvnit ar fi însemnat să fac mai puţin din ceea ce îmi plăcea şi să-mi şi asum mai multe responsabilităţi administrative. Cu toate că le vedeam ca pe nişte dorinţe nobile, înţelegeam clar că acela nu era drumul meu. Cum a spus şi Oswald Chambers, unul din scriitorii mei preferaţi, acum mulţi ani, „Binele este duşmanul lui <<cel mai bine>>”. Să fi fost promovat ar fi fost un lucru bun, însă pentru mine nu ar fi fost cel mai bun.
Am descoperit că Biblia vorbeşte exact despre această idee de „cele mai bune practici” referindu-se la noi în mod individual. Iată câteva exemple:
Venim în această lume cu un scop deosebit. Ne face să ne smerim gândul că Dumnezeu avea un plan deosebit cu fiecare din noi înainte să ne fi născut. Ceea ce facem – şi lucrurile la care suntem buni – nu sunt la întâmplare. „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată” (Ps 139:13-14). „Căci noi suntem lucrarea* Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a** pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)
Dăm randament când muncim împreună cu alţii. În orice organizaţie, unii au poziţii mai înalte şi vizibile, însă fiecare rol este important în atingerea scopurilor organizaţiei. „Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.” (1Corinteni 12:18-20)
Suntem cei mai eficienţi atunci când ne folosim darurile şi abilităţile la maximum. Când ne exploatăm îndemânările şi capacităţile care ne-au fost date în mod unic, ne putem îngriji de responsabilităţi cu entuziasm şi pasiune. Făcând astfel, primim recunoaştere pentru calitatea muncii – şi vom fi în stare s-o facem şi mai mult. „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.”(Prov 22:29)
© 2015 Robert J Tamasy este vicepreşedintele departamentului de comunicaţii al Leaders Legacy, Inc, o organizaţie non-profit din Atlanta, Georgia, U.S.A.
CBMC INTERNAŢIONAL: Jim Firnstahl, Preşedinte
2850 N. Swan Road, Suite 160 ▪ Tucson, Arizona 85712 ▪ U.S.A.
Întrebări pentru reflecţii/discuţii:
1. Când auzi de „cele mai bune practici”, la ce te gândeşti?
2. Eşti de acord că „cele mai bune practici” pot fi aplicate în mod individual cât şi la nivel de companii şi organizaţii? De ce da/nu?
3. Ce crezi despre afirmaţia lui O. Chambers, „bun este duşmanul lui <<cel mai bun>>”? Cum se aplică asta în viaţa ta, personală sau profesională?
4. Ce crezi despre ideea aceasta cum că fiecare avem un plan şi un scop special, divin, ordinat pentru vieţile noastre?
Dacă ai o Biblie şi vrei să citeşti mai multe despre acest subiect, iată câteva pasaje relevante:
Prov 12:11; 1Corinteni 12:12-30; Coloseni 3:17,23; 2Timotei 3:16-17
Filed under: privestensus | Leave a comment »
Daniel Olteanu 