Apoi, ne este descrisă călătoria lor de la Ghilgal, prin Betel, Ierihon şi apoi la Iordan. Din descrierea acestei călătorii, împreună, putem înţelege că şi Elisei este încunoştiinţat de Dumnezeu cu privire la răpirea lui Ilie, fapt ce l-a determinat pe Elisei să nu se despartă nici un moment de Ilie, el fiind plin de dorinţa de a fi martorul acestui eveniment deosebit. Şi ne este spus mai departe că „pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc, cu nişte cai de foc, i-au despărţit unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt” (vers,11), Şi Elisei a privit tot acest eveniment.
Răpirea proorocului Ilie a fost aşa cum a fost luat la cer şi Enoh (Gen.5:24), fără ca el să cunoască moartea. Faptul că Ilie a fost ridicat la cer printr-o acţiune miraculoasă, a fost dovada categorică a lui Dumnezeu de aprobare a acestei relaţii, a duhului şi slujirii proorocului Ilie a fost ataşat şi devotat în întregime Cuvântului lui Dumnezeu, pe tot parcursul slujirii sale. Până la sfârşit, el a trăit pentru onoarea lui Dumnezeu, ridicându-se împotriva păcatului şi idolatriei unui popor apostat şi a încurajat rămăşiţa credincioasă din Israel. Datorită acestei atitudini ferme, Dumnezeu i-a acordat o escortă impresionantă care l-a însoţit spre cer, în triumf. Atât ridicarea la cer a lui Enoh, cât şi a lui Ilie, sunt asemănătoare cu viitoarea luare la Sine a poporului credincios al lui Dumnezeu, la revenirea Domnului Isus (1Tes.4:17).
Acesta a fost Ilie, proorocul de care Dumnezeu S-a folosit pentru a scoate la lumină în faţa oamenilor, toată necredincioşia, apostazia şi împotrivirea lor la Cuvântul Său.
ELISEI.
Elisei, este un nume care însemnează „Dumnezeu este mântuire”. El era fiul lui Şafat, un locuitor din cetatea Abel-Mehola, nume care înseamnă „Pajiştea jocului” şi se afla pe valea Iordanului, cetate ce era situată cam la 10 mile romane sud de Bet-Şeanul Bibliei. Tatăl lui Elisei, se pare a fi fost un om bogat, deoarece un număr de 12 perechi de boi arau ogoarele sale. Se pare că era o personalitate în cetatea sa, şi era destul de bine cunoscută de proorocul Ilie.
Dumnezeu desemnează pe Elisei ca succesor al proorocului Ilie, spunându-i acestuia: „să ungi pe Elisei, fiul lui Şafan, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău” (1Împ.19:16). Proorocul Ilie, când primeşte acest mesaj şi însărcinarea din partea lui Dumnezeu, era oarecum dezamăgit, că după ce la cuvântul lui, Dumnezeu a trimis ploaia, după care ucisese pe cei 450 de prooroci ai lui Baal şi 450 de prooroci ai Astarteii, la pârâul Chison, şi „Ahab, împăratul lui Israel a spus Izabelei, nevasta lui, tot ce a făcut Ilie, şi cum ucisese cu sabia pe toţi proorocii” (1Împ.18:4o; 19:1), iar aceasta căuta să-I ia viaţa.
Ca să scape cu viaţă de sub urmărirea Izabelei, a fugit în pustie, cale de o zi, şi s-a aşezat sub un ienuper, dorind să moară. Asemenea lui Moise altădată, Ilie este sprijinit providenţial de către Dumnezeu, timp de 40 de zile şi 40 de nopţi, până ce va merge la muntele Horeb, unde intrând într-o peşteră, Cuvântul Domnului îi spune aceste cuvinte proverbiale: „Ce faci tu aici Ilie?” Şi în bunătatea şi puterea Sa, Dumnezeu nu-l părăseşte şi primeşte alte însărcinări, dându-I această nouă sarcină de a unge ca proroc pe înlocuitorul său, care să vestească judecata lui Dumnezeu.-
Până la întâlnirea cu proorocul Ilie, Elisei era un om simplu, un agricultor, care se ocupa cu ogoarele tatălui său, aşa cum îl vedem când s-a întâlnit cu Ilie, sau mai bine zis, când Ilie a venit la el. Cu toate că era un om simplu, poate prea puţin cunoscător al tuturor Legilor lui Dumnezeu, totuşi, el este destul de bine cunoscut de Dumnezeu, care ştia că va fi un proroc ce va călca pe urmele lui Ilie, fiind un demn urmaş al lui.
Ungerea pe care o face proorocul Ilie lui Elisei, este ceva cu totul deosebit. Elisei era la arat, şi era cu cea de a douăsprezecea pereche de boi, şi „Ilie s-a apropiat de el, şi şi-a aruncat mantaua pe el”, chemându-l astfel şi însărcinându-l să ducă la îndeplinire misiunea care îi fusese încredinţată.
Elisei înţelege bine semnificaţia acestui gest simbolic al lui Ilie, şi îi cere permisiunea de a-şi lua rămas bun de la părinţii săi. Această cerere a lui Elisei, adresată lui Ilie, de a-i permite să se ducă la părinţii săi pentru a-şi lua rămas bun, este o dovadă că el era un fiu ascultător de părinţi şi nu a dorit să facă ceva fără ştirea lor. Şi proorocul Ilie îi spune: „Du-te şi apoi întoarce-te, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut”. Această cerere a proorocului Ilie ca şi gestul pe care acesta la făcut faţă de Elisei, un gest simbolic, au schimbat viaţa lui Elisei. Acum el era chemat de la lucrurile pământeşti la slujirea lui Dumnezeu. Ca un fiu ascultător de părinţi, dar şi credincios Domnului, cu siguranţă că el a cerut permisiunea părinţilor săi de a aduce lui Dumnezeu o jertfă de mulţumire pentru această chemase specială în slujba Sa. De aceea, când se întoarce la proorocul Ilie, el aduce ca jertfă Domnului perechea de boi cu care arase până atunci şi dă un ospăţ de despărţire celor ce erau cu el la arat, iar după aceea a urmat pe Ilie, punându-se în slujba lui.
Îndată ce a primit ungerea ca proroc, urmaş al lui Ilie, el s-a pus cu totul la dispoziţia lui Dumnezeu; a înţeles că este chemarea Domnului pentru o lucrare deosebită. El nu a pus întrebări lui Ilie cu privire la gestul pe care l-a făcut acesta, cam ce înseamnă acest gest deosebit făcut cu mantaua, dar a înţeles că era o chemare pe care nu o putea refuza, nici să o amâne. Şi ca semn al dedicării lui, din tot sufletul, lui Dumnezeu, pentru lucrarea la care este chemat, a adus ca jertfă, boii cu care arase până atunci.
Ungerea lui Elisei ca succesor al proorocului Ilie, era un fapt de care se bucurau nu numai preoţii şi împăraţii lui Israel, care erau unşi în vederea slujbelor respective la care erau chemaţi, ci şi proorocii. De acum înainte, va avea o întreită misiune: – să fie succesorul lui Ilie; – să ajute pe Hazael, împăratul Siriei, şi pe Iehu, împăratul lui Israel, să înfrângă duşmanii lui Dumnezeu, conform cerinţelor lui Dumnezeu, făcute lui Ilie; – şi să proclame Cuvântul lui Dumnezeu rămăşiţei credincioase a lui Israel.
Nu ni se spune prea multe lucruri despre Elisei şi activitatea sa după această ungere, doar că „a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui”. Astfel, trebuie să înţelegem că a fost un slujitor credincios al proorocului mai vârstnic şi a fost cunoscut ca unul „care turna apă pe mâinile lui Ilie” (2Împ.3:11). Aceasta ne arată slujba lui de ucenic al proorocului. El a avut un timp în care a învăţat de la Ilie ascultarea şi împlinirea voii lui Dumnezeu; a învăţat să acţioneze numai la porunca lui Dumnezeu, ca dovadă a ascultării sale de glasul lui Dumnezeu.
Filed under: privestensus | Leave a comment »
Daniel Olteanu 