Mai mult decât un simplu tâmplar de Josh McDowell (continuare)

CAPITOLUL 9

AŞ VREA SĂ-L CUNOSC PE ADEVĂRATUL MESIA

Isus a dispus de nenumărate scrisori de acreditare care i-au susţinut pretenţia de a fi Mesia, Fiul lui Dumnezeu. În acest capitol ne vom ocupa de una din cele mai profunde dintre ele, adesea trecută cu vederea: împlinirea în viaţa Lui a profeţiilor mesianice.

Isus s-a referit în nenumărate rânduri la profeţiile Vechiului Testament pentru a dovedi că El era Mesia. În Galateni 4:4, Pavel scrie: “Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut din femeie, născut sub Lege”. Luca se referă la această profeţie împlinită în Isus Cristos: “Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la Ei” (Luca 24:27). Isus le-a zis: “Iată ce vă spuneam când eram încă cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în legea lui Moise, în prooroci şi în Psalmi” (v.44). Mai devreme, El le spusese iudeilor: “Dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine” (Ioan 5:46), şi de asemenea “Avram s-a bucurat că a văzut ziua Mea” (Ioan 8:56). Apostolii şi scriitorii Noului Testament, au făcut apel în mod constant la profeţiile împlinite pentru a dovedi adevărul pretenţiilor lui Isus de a fi fost Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul, Mesia. “Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Săi; că Cristosul Său va pătimi” (Faptele Apostolilor 3:18). “Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind şi lămurind că Cristosul trebuie să pătimească şi să învieze din morţi. Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu, zicea el, este Cristosul”. (Faptele Apostolilor 17:2-3). “V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Cristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi (cu alte cuvinte moartea lui Cristos fusese profeţită în Vechiul Testament), că a fost îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi” (1 Corinteni 15:3-4).

Vechiul Testament conţine 60 de profeţii me­sianice majore şi aproximativ 270 de ramificaţii ale lor, care s-au împlinit toate într-o singură persoană – Isus Cristos. Ar fi interesant să analizăm conţinutul acestor profeţii, ca trăsături specifice ale persoanei tui Cristos.

Poate nu v-aţi gândit niciodată cât de importante sunt detaliile legate de numele şi adresa unei persoane, şi totuşi, aceste detalii ne diferenţiază pe fiecare de toţi ceilalţi oameni care trăiesc pe această planetă.

O ADRESĂ ÎN ISTORIE

În detalii şi mai exacte, Dumnezeu a scris o “adresă” în istorie, pentru a-L evidenţia pe Fiul Său, Mesia, Salvatorul omenirii, între toţi ceilalţi oameni care au trăit vreodată în istorie – în trecut, prezent sau viitor. Particularităţile acestei “adrese” pot fi găsite în Vechiul Testament – un document scris în decursul unei perioade de 1000 de ani, care conţine peste 300 de referinţe cu privire la venirea Sa. Pe baza calculului probabilităţilor se poate dovedi că şansa ca numai 48 dintre aceste profeţii să se fi împlinit într-o persoană anume, ar fi de 1/10 Exp 157.

Şansa de a putea găsi o altă persoană care să împlinească toate aceste descrieri este redusă şi mai mult de faptul că toate aceste profeţii cu privire la Mesia au fost făcute cu cel puţin 400 de ani înainte de venirea Sa. Unii ar putea să obiecteze că aceste profeţii ar fi fost scrise după vremea în care a trăit Cristos şi concepute în aşa fel încât să coincidă cu evenimentele din viaţa Lui. Această pretenţie ar putea părea plauzibilă până când ne dăm seama că Septuaginta (traducerea grecească a Vechiului Testament ebraic) exista deja în jurul anului 150 – 200 î.Cr. Această traducere dovedeşte că a trebuit să existe un interval de timp de cel puţin 200 de ani între scrierea profeţiilor şi împlinirea lor în Cristos.

Cu siguranţă că Dumnezeu a scris o “referinţa” pe care numai Mesia ar fi putut s-o împlinească. Au existat aproximativ 40 de alte pretenţii din partea unor persoane de a fi fost Mesia. Numai Unul însă – Isus Cristos – a făcut apel la profeţiile împlinite în viaţa Lui, pentru a-Şi susţine această pretenţie; şi numai scrisorile Lui de acreditare pot dovedi valabilitatea acestei pretenţii.

Care au fost câteva dintre aceste detalii? Care au fost evenimentele care trebuiau să preceadă şi să însoţească apariţia Fiului lui Dumnezeu?

Pentru început, trebuie să ne întoarcem la Geneza 3:15. Aici găsim înregistrată prima profeţie mesianică. În toată Scriptura, numai un singur bărbat a fost “născut din sămânţa femeii” – toţi ceilalţi oameni fiind născuţi din sămânţa bărbatului. Găsim aici pe unul care avea să vină în lume şi să zădărnicească lucrările satanei (“acesta îi va zdrobi capul”). În Geneza 9 şi 10 Dumnezeu vine cu detalii suplimentare cu privire la această persoană. Noe a avut trei fii: Sem, Iafet şi Ham. Toate naţiunile pământului din zilele noastre se trag din aceşti trei bărbaţi. Dumnezeu a eliminat 2/3 din ei când a hotărât că Mesia avea să vină din spiţa lui Sem.

Apoi, pe măsură ce înaintăm spre anul 2000 î.Cr., îl vedem pe Dumnezeu chemându-l pe Avram din Ur, Caldeea. Cu Avram, Dumnezeu devine mai specific, afirmând că Mesia va fi unul din descendenţii lui. Toate familiile pământului aveau să fie binecuvântate în Avram. Când Avram a avut doi fii: Isaac şi Ismael, mulţi dintre descendenţii lui au fost eliminaţi, atunci când Dumnezeu l-a ales pe cel de-al doilea fiu, Isaac.

Isaac a avut doi fii: pe Iacov şi pe Esau. Dumnezeu a ales spiţa lui Iacov. Iacov a avut 12 fii, din care s-au format cele 12 seminţii ale lui Israel. Dumnezeu a pus de-o parte seminţia lui Iuda, din care avea să vină Mesia, eliminând astfel 11/12 din seminţiile lui Israel. Dintre toate familiile provenite din Iuda, casa lui Isai a reprezentat alegerea divină. Putem observa deja probabilitatea conturând-se.

Isai a avut 8 fii; în 2 Samuel 7:12-16 şi Ieremia 23:5 Dumnezeu elimină 7/8 din familia lui. Citim că omul ales de Dumnezeu va fi nu numai sămânţa femeii din spiţa lui Sem, din neamul evreilor, din seminţia lui Isaac, din casa lui Iacov, din seminţia lui Iuda, ci şi că El avea să vină din casa lui David.

O profeţie datând din anul 1012 î.Cr. prezice de asemenea că mâinile şi picioarele acestui om vor fi străpunse (adică el avea să fie răstignit). Această descriere a fost făcută cu 800 de ani înainte de răstignirea lui Cristos şi transformată în fapt de către cuceritorii romani.

Isaia 7:14 adaugă că el va fi născut dintr-o fecioară: o naştere naturală în urma unei concepţii supranaturale. Un criteriu care se situează deasupra planificării şi posibilităţii umane de control. Câteva profeţii înregistrate în Isaia şi în Psalmi descriu climatul social în care avea să apară şi reacţia pe care acest om al lui Dumnezeu o va produce: propriul său neam, neamul evreilor, îl va respinge, iar neamurile vor crede în El. El urma să aibă un premergător (Isaia 40:3, Maleahi 3:1), o voce în pustie, care va pregăti calea înaintea Domnului – un Ioan Botezătorul.

CEI TRIZECI DE ARGINT

Mai observaţi încă şapte detalii ale profeţiilor  care îngustează şi mai mult sfera de probabilitate a împlinirii lor. Dumnezeu arată aici că Mesia (i) va fi vândut (ii) de către un prieten (iii) pentru treizeci de monede (iv) de argint şi că (v) aceşti bani vor fi aruncaţi (vi) pe podeaua Templului (vii) şi folosiţi pentru cumpărarea ţarinei olarului.

În Mica 5:2 Dumnezeu elimină toate oraşele lumii, alegând Betleemul, o cetate cu mai puţin de 1000 de locuitori, ca loc în care avea să se nască Mesia. Apoi, printr-o serie de alte profeţii, Dumnezeu precizează perioada în care Mesia urma să apară. De exemplu: Maleahi 3:1 şi alte patru texte din Vechiul Testament menţionează că Mesia trebuia să vină pe când templul din Ierusalim se afla încă în picioare. Acest fapt este deosebit de semnificativ când ne dăm seama că templul a fost distrus în anul 70 d.Cr. şi n-a mai fost reconstruit de atunci niciodată. Aceste detalii precise: locul, timpul, felul naşterii, reacţia contemporanilor, trădarea, felul morţii, sunt numai câteva din sutele de detalii care compun “adresa” pentru identificarea Fiului lui Dumnezeu, Mesia, Mântuitorul omenirii.

OBIECŢIE: ÎMPLINIREA PROFEŢIILOR A FOST PURĂ ÎNTÂMPLARE

“Ei bine, s-ar putea arăta că unele dintre aceste profeţii s-au împlinit în viaţa lui Kennedy, a lui King, sau a lui Nasser” – va replica un critic.

Da, s-ar putea găsi probabil una sau două profeţii care să se fi împlinit în vieţile altor oameni care au trăit în istorie, dar nu toate cele 60 de profeţii majore şi cele 270 de ramificaţii ale lor. De fapt, dacă cineva ar putea găsi un om, în afară de Isus, fie mort, fie viu, care ar împlini numai jumătate din prezicerile referitoare la Mesia menţionate în cartea lui Fred John Meldau intitulată Messiah in Both Testaments (Mesia în cele două Testamente), compania de presă Christian Victory din Denver ar fi gata să acorde ca recompensă un premiu de 1000 de dolari.

1. Harold Hartzler de la Afiliaţia Ştiinţifică Americană, în prefaţa cărţii lui Peter W. Stoner, scrie: “Manuscrisul cărţii Science Speaks a fost revizuit cu grijă de către un comitet format din membrii ai Asociaţiei Ştiinţifice Americane şi de către consiliul executiv al acestui grup, conţinutul ei fiind declarat corect în ce priveşte materialul ştiinţific prezentat. Analizele matematice incluse sunt bazate pe principii corecte ale teoriei probabilităţilor, pe care profesorul Stoner le-a aplicat în mod corespunzător şi convingător”.

Următoarele cifre de probabilitate care au fost extrase din această carte vin să demonstreze că orice coincidenţă în împlinirea profeţiilor este exclusă, conform principiilor ştiinţei probabilităţilor. Stoner spune că, folosind ştiinţa modernă a probabilităţilor în studiul a opt dintre profeţii, “aflăm că şansa ca un om care a trăit până în timpurile prezente să fi împlinit toate aceste opt profeţii este de 1/10 Exp 17”. Aceasta ar reprezenta 1/100.000.000.000.000.000. Pentru a ne ajuta să ne imaginăm această cifră infimă de probabilitate, Stoner ilustrează astfel: presupunând că am lua 10 Exp 17 monede de argint şi le-am împrăştia pe suprafaţa statului Texas, ele ar acoperi întreaga suprafaţă cu un strat în grosime de 60 cm. Să presupunem că am marca una din aceste monede, şi apoi am amesteca-o printre celelalte; apoi am lega pe cineva la ochi şi i-am cere să meargă încotro va voi şi să găsească moneda marcată. Ce şanse ar avea acest om de a găsi moneda cu pricina? Aceeaşi şansă pe care ar fi avut-o profeţii, ca scriind aceste opt preziceri, ele să se fi împlinit toate în viaţa unuia dintre oamenii care au trăit din zilele lor şi până astăzi, presupunând că ei le-ar fi scris din înţelepciunea lor proprie.

“Acum, aceste preziceri au fost scrise fie din inspiraţie divină, fie profeţii au scris ceea ce considerau ei că avea să se întâmple. În acest caz, profeţii aveau doar o şansă din 10 Exp 17 ca spusele lor să se împlinească în viaţa unei persoane – şi totuşi, ele s-au împlinit toate în Cristos.

Cu alte cuvinte, împlinirea acestor profeţii demonstrează că Dumnezeu a inspirat scrierea lor cu o precizie colosală, căreia i-a lipsit doar o şansă din 10 Exp 17 pentru a fi absolută”.

O ALTĂ OBIECŢIE

O altă obiecţie care se aduce adesea este aceea că Isus ar fi împlinit aceste profeţii în mod deliberat.

Această obiecţie pare plauzibilă până când ajungem să ne dăm seama că multe dintre detaliile privitoare la venirea Lui au fost cu totul deasupra oricărei posibilităţi umane de control. De exemplu, locul naşterii. Vi l-aţi putea imagina pe copilaşul Isus, aflat încă în pântecele Mariei, călare pe măgăruş, zicând: “Mamă, mă tem că nu vom ajunge la timp…” Când Irod i-a întrebat pe marii preoţi şi pe cărturari “Unde trebuie să Se nască Cristosul?” ei i-au răspuns: „În Betleemul din Iudeea, căci aşa a fost scris în profeţi” (Matei 2:5). Momentul istoric al venirii Lui, felul naşterii, trădarea Lui de către un prieten şi preţul acestei trădări, felul morţii, reacţia trecătorilor, batjocura şi tragerea la sorţi pentru cămaşa Lui, etc – jumătate din profeţii, ar fi fost cu neputinţă de împlinit în mod deliberat. Isus n-ar fi putut “aranja” să fie născut din sămânţa femeii, din seminţia lui Sem, ca urmaş al lui Avram, şi aşa mai departe. Nu este de mirare deci că Isus şi apostolii au făcut apel la profeţiile împlinite pentru a dovedi validitatea pretenţiilor Sale.

De ce s-a complicat Dumnezeu oare cu toate aceste detalii? Eu cred că planul Lui a fost ca Isus Cristos să aibă toate scrisorile de acreditare necesare atunci când a intrat în această lume. Totuşi, cel mai extraordinar lucru în legătură cu Isus Cristos este acela că El a venit să transforme vieţile oamenilor. Numai El a împlinit toate profeţiile Vechiului Testament care descriu venirea Lui şi numai El a împlinit cea mai mare profeţie dintre toate, cu privire la cei care aveau să-L primească, adică cei ce vor crede în El – promisiunea unei vieţi noi: “Va voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un Duh nou… Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi”.