TAGORE RABINDRANATH
Daca plangi cand nu vezi soarele, de lacrimi, n-ai sa vezi nici stelele.
Ceea ce esti – nicicand nu vei vedea;
Ceea ce vezi – e numai umbra ta.
Cei ce-si poarta lampa-n spate isi arunca umbra-n fata.
Stelelor ce scapara in seara nu li-i teama licurici sa para.
Ni-i viata dar ceresc ce-l primim? Dar nu-i “a noastra” doar de-o daruim.
Sa-i multumesti facliei pentru lumina sa.
Dar nici pe cel din umbra, ce-o tine, nu-l uita.
Securea taietorului de lemne cersi copacului o coada
si copacul, binevoitor, i-o dadu …
Filed under: privestensus | Leave a comment »
