Când s-a născut, n-avea un kilogram! Mă-sa, n-a avut vreme de el, era prea oucpată cu drogurile. Dar Christopher s-a încăpățânat să trăiască. Iar Cel de Sus, văzând atâta voință într-un boț cu ochi, i-a dat o voce! Și i-a poruncit lui, băiatului cu autism, să facă lumea mai bună! Priviți clipul! Nu-i așa că a reușit?
Christopher nu s-a născut, n-a venit pe lume. El a fost Cel Nedorit! Mă-sa, topită după droguri, l-a lepădat pe la 800 de grame. Super prematur. Prin 2001. Americanii – pentru că dintre toate națiile Pământului doar ei pot face asta -, medicii americani, l-au băgat în incubator, l-au copt și l-au scos om. A plecat din spital cu retinopatie de prematuritate. Sună pompos, nu? OK, hai să încercăm iar. A plecat din spital cu dezvoltarea anormală a unor vase sangvine la nivelul retinei. Tot a limbaj de doctor sună, nu? Ok, să o zicem direct. ERA ORB!!! Deci, greutatea a două cutii de cola, orb, plus una bucată autism, descoperit mai târziu. Mișto, nu?
Vara i-a devenit soră, mătușa, mamă
Fata cu drogurile nu știa ce e aia mamă. Așa că americanii – pentru că dintre toate națiile Pământului doar ei pot face asta -, un unchi de-al lui, l-a luat în familie. Da, mai avea patru copii, da, cu vârste între opt luni și opt ani și care e problema? L-a adoptat cu cea mai mare bucurie din lume. L-au adoptat cu cea mai mare bucurie din lume. Văru i-a devenit frate. Vara, soră. Mătușa, mamă. Unchiul, tată. La câteva luni de viață, Christopher Duffley a schimbat patul de spital cu patul cu Mickey Mouse pe fața pernei! Așa-s yankeii ăștia. Numai ei, pe tot Mapamondul, se pot mândri că au primit un copil cu dizabilități. Tremura, era orb, autist, dar Unchiul – tată clama sus și tare că are un prunc de excepție, că viața cu el e mai plină…Da, o să spuneți că-s pocaiti, că-s amishi, că se roagă la 12 fără un sfert seara, că…Nu asta contează, ci faptul că se bucurau că au un suflet printre ei. Al șaptelea.SEVEN POUNDS, ca-n superbitatea cu Will Smith.
Apoi, Chris a început să cânte. Dumnezeiește, ca să rămânem în registru. Americanii au prins a plânge, au dus mâna la inimă și așa, cu orgoliul acela infinit de care numai urmașii lui Washington pot da dovadă, i-au ascultat Imnul. A ajuns să deschidă festivități, a trecut pe Youtube. Unchiul, scuze, tatăl, l-a dus prin toată America. Fiecare prezentare începea cu”Mândru că acest pui a ajuns în familia noastră”…
Tremură, e orb și autist. Dar Chris are, azi, 13 ani. Și o voință pe care, dacă ar transforma-o în scară, ar putea urca pe Lună…O chestie ce se naște doar acolo, pe pământ american…
Muritorule, ai 6 minute și 21 se secunde pe care te rugăm să le pierzi. După 6 minute și 22 de secunde punem prinsoare că orice imposibilitate pe lumea asta ți se va părea ușor de realizat?
Filed under: privestensus | Leave a comment »
Daniel Olteanu 