Preluat de pe facebook

Un om a murit.
L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se, cu o valiza în mâna…
Fiul meu, e timpul sa mergem…
Omul a întrebat:
– De ce asa curând? Aveam atâtea planuri…
– Îmi pare rau, fiule… dar acum este momentul plecarii tale.
– Ce ai în valiza? – Ceea ce ti-a apartinut.
– Ce mi-a apartinut? Vrei sa spui, lucrurile mele, hainele, banii?
– Îmi pare rau, fiule, dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau pamântului.
– Atunci sunt amintirile mele?
– Îmi pare rau, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau timpului.
– Atunci talentele mele?
– Îmi pare rau, fiule, dar nici acestea nu ti-au apartinut. Apartineau circumstantelor.
– Atunci prietenii mei, membrii familiei mele?
– Îmi pare rau, fiule, dar ei nu ti-au apartinut. Apartineau drumului tau prin viata.
– Dar sotia si copiii mei?
– Îmi pare rau fiule, ei nu-ti apartineau. Apartineau inimii tale.
– Atunci trupul meu?
– Nici acesta nu ti-a apartinut vreodata. Apartinea tarânei.
– Atunci e sufletul meu?
– Îmi pare rau, fiule, dar nici sufletul nu ti-a apartinut. Sufletul tau îmi apartinea Mie.
Atunci, omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu si o deschise. Era goala. Cu o lacrima de dezamagire, omul îl întreba pe Dumnezeu:
– Nu am avut niciodata nimic?
– Ba da, fiule… Fiecare din momentele pe care le-ai trait au fost numai si numai ale tale… Viata este doar un moment.
Un moment care e numai al tau.

insulaekklesia.ro
Invata sa te bucuri de el ca sa nu-l regreti.

” Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi. ”
Prov.27.1