Ogorul

Un tata lasa fiilor sai mostenire un ogor cu grane. Cei doi il impartira frateste. Dar unul dintre ei era bogat si necasatorit, cata vreme celalalt era sarac si avea de crescut multi copii.
Cand veni timpul secerisului, fratele cel bogat incepu sa se zvarcoleasca in pat, cugetand in sinea lui: “Eu sunt bogat, la ce-mi folosesc mie snopii aceia? Fratele meu este sarac si are nevoie de mult grau pentru familia lui.”
Se ridica din pat, se duse la camp si, din partea sa, lua o multime de spice si le duse pe bucata de ogor a fratelui sau.
In aceeasi noapte, fratele sau gandea si el: ”Fratele meu nu are nici sotie, nici copii. Bucuria sa este bogatia si eu vreau sa vad ca bucuria lui creste.”
Isi lasa culcusul, pleca la camp si duse mult din ce secerase el in partea de ogor ce apartinea fratelui sau.
Atunci cand, in zori, cei doi se dusera la camp, mare le fu uimirea cand vazura ca graul nu scazuse.
In noptile urmatoare facura acelasi lucru. Fiecare dintre ei ducea din graul sau pe ogorul fratelui. Si, in fiece dimineata, descopereau ca graul nu scadea.
Insa, intr-o noapte, cei doi frati se intalnira la mijlocul ogorului, amandoi avand bratele pline de snopi de grau. Isi dadura seama de cele intamplate si, razand, se imbratisara.
Atunci auzira un glas din cer:
– Locul acesta pe care a fost vadita atata iubire frateasca se cuvine a fi ales pentru zidirea templului meu, templul iubirii dintre frati.
Si, in fapt, regele Solomon a ales mai tarziu acel loc pentru a construi templul.

Oare azi ar mai izbuti regele Solomon sa gaseasca un loc pentru templu?